ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Bucureștiul muzical de altădată Înapoi la: Emisiuni

Hariclea Darclée o soprană ideală

Publicat: Sâmbătă, 25 Octombrie 2014 , ora 10.30

Puccini a recunoscut-o pe Floria Tosca visurilor sale când a văzut-o pentru prima dată pe Darclée în pronaosul bisericii Sant Andrea della Valle din decorul primului act, la fel cum Verdi o recunoscuse în ea pe Violetta, Mascagni pe Santuzza, Massenet pe Manon sau Gomez pe Odaleea. Toate acestea se datorau crezului marii soprane, spus undeva spre sfârșitul vieții, "Arta este muncă... și, ca orice muncă, presupune un intelect bine strunit."


Trei ani încărcați...

1897 - 1899 - în cei trei ani în care Puccini a creat opera Tosca, Darclée a avut un program destul de plin. A vizitat pentru a doua oară Rusia - Sankt Petersburg și Moscova, a jucat câteva roluri și la Odesa și Constantinopol, apoi a încântat publicul bucureștean cu Boema de Puccini, Rigoletto și Traviata de Verdi. Se spune că după aceste reprezentații de la Teatrul Național artiștii noștri care se aflau în sală, printre care Vlădicescu, Nottara, Aristizza Romanescu sau Grigore Manolescu, plângeau de emoție și bucurie. Din nou i s-au dedicat versuri - Ai revenit, ca rândunica, / Din lumea zărilor albastre, / Și ca și dânsa-ți cați iar cuibul / Sub streașina căsuței noastre.

Scriitorul român Iosif Vulcan nota după un spectacol oferit de Hariclea Darclée publicului bucureștean înainte de sărbătorile pascale din 1892 - "și acum, când nu mai văd înaintea mea artista pe scenă, tot mi se pare că îi aud vocea admirabilă, care deodată te farmecă și te prăpădește, te înalță și te coboară, îți stârnește surâs și te înduioșează, care cutreieră toate arterele simțurilor tale..."

Cum a apărut celebra romanță din Tosca - Vissi d'arte, vissi d'amore...

"Mâine după amiază, la ora când vă convine, vă aștept cu De Marchi... vom face puțină lectură din Tosca, apoi rămâneți să cinăm împreună vânat. Aduceți-l și pe băiatul dumneavoastră, care se va simți bine în tovărășia lui Tonio, pescuind în lac..." - îi scria Puccini artistei românce în primăvara lui 1899.

La Torre del Lago, în frumosul salon al vilei lui Puccini, a auzit pentru prima dată Darclée întreaga operă și rolul Foria Tosca pe care avea să-l interpreteze peste câteva luni. Ascultând și interpretând la prima vedere din extrasul de pian rolul Floriei Tosca, Darclée se opri deodată... avea impresia că personajului său îi lipsește ceva din toată această poveste lirică și în câteva minute își dădu seama ce... umanitatea Floriei Tosca.

E minunat, maestre. Scarpia și Cavaradossi trăiesc din plin; ei nu mai au nevoie de nici un fel de ajutor. Dar Floria Tosca are încă neapărată nevoie de el. - ar fi spus Darclée lui Puccini după terminarea lecturii operei.

Nu cântă destul? - întrebă de Marchi

Cântă destul, răspunse Darclée, dar nu cântă ceea ce trebuie. Lipsește din actul al doilea o romanță, în care Floria să-și mărturisească emoțiile, pasiunile, suferința din care spectatorii să-i cunoască puterea de dragoste și jertfă, demnitatea omenească a unei femei gata să-i cedeze lui Scarpia în schimbul eliberării iubitului ei, dar care își mușcă de pe acum pumnii de ciudă pentru acest târg umilitor...

Puccini avea mare încredere în primele impresii ale interpreților și astfel s-a întrebat, în acea seară, de ce să nu-i scrie o romanță Floriei Tosca în care ea să-și trădeze întreaga puritate sufletească păstrată nepătată în acea lume arogantă și îngâmfată a Romei papale? Poate că Scarpia trebuie să audă de la o biată femeie lipsită de apărare mărturia simplă și caldă a unei pasiuni arzătoare... Și așa a luat naștere, la rugămintea Haricleei Darclée, Aria Vissi d'arte, vissi d'amore...


Ovații... și la București

Darclée era mereu nostalgică după patria ei. Italienii, care îi publicau des fotografiile la rubrica I nostri artisti, o revendicau în articole întregi spunând că este născută în România, dar că aparține în întregime muzicii lor. Hariclea însă nu înceta să le infirme punctul de vedere, afirmând mereu cu mândrie că este româncă.

Hariclea era așteptată la București în primăvara lui 1892 cu o trupă străină la conducerea căreia se aflau Leoncavallo și Valini. Încă din ultimele zile ale lui 1891, ziarul Timpul a început să scrie despre apropiatul turneu pe care urma să-l facă tânăra soprană "Doamna Darclée, grațioasa artistă română care a avut un deosebit succes la Scala din Milano în noua operă a lui Gomez și care e o celebritate, va face bucureștenilor plăcerea de a-i încânta și pe dânșii. Cu o trupă italiană, ea va da în aprilie o serie de reprezentații", iar apoi articolul mai spune că editorul milionar italian Ricordi și Verdi erau entuziasmați de vocea Haricleei. Faust, Rigoletto, Manon și Cavalleria rusticana - sunt spectacolele cu care a venit la București în aprilie 1892 Hariclea Darclée, două dintre ele fiind în primă audiție la noi.

Hariclea Darclée i-a fermecat pe spectatorii bucureșteni prin vocea, dar și jocul său scenic, trezind totodată în artiștii români un sentiment de încredere, de a încerca să abordeze cu măiestrie și devotament unele dintre cele mai dificile opere din creația universală. Darclée a fost copleșită de flori, aclamații și omagii în versuri, iar muzicienii, în frunte cu Stephănescu, au simțit că se află în fața unui moment unic - poate cel mai important moment din viața culturală bucureșteană de până atunci.

Premiera operei Tosca a avut loc în 14 ianuarie 1900 în sala teatrului Constanzi, astăzi Opera di Roma, cu Hariclea Darclée în rolul Floriei - un succes răsunător - iar la București, doi ani mari târziu, pe 18 ianuarie 1902, marea soprană avea să încânte publicul cu același rol...