ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Bucureștiul muzical de altădată Înapoi la: Emisiuni

1864 - un an important în istoria învățământului muzical românesc

Publicat: Sâmbătă, 18 Octombrie 2014 , ora 10.30

În urmă cu 150 de ani se înființa la București Conservatorul de Muzică și Declamațiune, primul director al acestei instituții de învățământ fiind Alexandru Flechtenmacher. Acest creator venit de la Iași va înainta ministerului, în 1863, un memoriu ce conținea - după cum spune Octavian Lazăr Cosma în Hronicul muzicii românești "o analiză temeinică a încercărilor din ultimele trei decenii pentru înfiriparea formelor de instruire muzicală, demonstrând convingător că perpetuarea nesiguranței, a lipsei bazei materiale și științifice nu mai putea fi tolerată". În fapt, Alexandru Flechtenmacher își dorea în București o școală națională modernă de cultură - teatrală și muzicală - organizată după principiile instituțiilor europene din acele vremuri.


Evoluția învățământului muzical

În contextul în care muzica românească nu putea progresa fără asigurarea unei baze educaționale pentru tinerii artiști, necesitatea înființării unor forme speciale de învățământ muzical devenise evidentă pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Instituțiile teatralo-muzicale din București solicitau ca muzicienii să fie bine pregătiți pentru a putea oferi publicului spectacole de calitate.

Până în 1864 s-au făcut nenumărate propuneri și încercări de organizare a unei școli de muzică, a unui conservator, idei rămase fără rezultat. De exemplu, între 1845 și 1864 a funcționat la Curtea Veche din București așa-numitul Corp coral. Scopul acestei școli fiind acela de a forma un ansamblu coral în care copii și vârstnici să poată cânta răspunsurile și cântările bisericești.

O altă inițiativă de înființare a unei școli speciale de muzică aparține actorului Costache Caragiale, cel care, pe la 1850, dorea să deschidă un mic Conservator pregătitor și aceasta pentru că... după cum spunea Ion Eliade Rădulescu un actor trebuia să știe muzică și dans.

Un alt proiect de înființare a unui conservator în București este cel al compozitorului Dumitru Florescu, cel care împreună cu violonistul Ludovic Wiest - a finalizat această cerere în iunie 1851.

Domnitorul Știrbei Vodă a primit acest proiect, l-a citit cu mare interes și l-a aprobat, însă din lipsă de fonduri ideea a fost din nou abandonată.


Muzica... o cerință obligatorie pentru actori

În 1859, directorul Teatrului Național, C.A. Rosetti, obliga actorii să urmeze cursurile de muzică și declamație la școala pe care o înființase lângă teatru. Mai târziu, în 1861, era stipulat în contractele artiștilor obligația de a frecventa un curs teoretic de muzică vocală - profesor era compozitorul și dirijorul Ioan Andrei Wachmann. De altfel, în acea vreme, dirijorul unei trupe de teatru liric avea ca îndatorire și predarea unor lecții de muzică.


Memoriu justificativ

În 7 iulie 1863 s-a înființat Institutul de muzică vocală fiind numit director Alexandru Flechtenmacher, iar un an mai târziu același creator înainta un memoriu ministerului. "Prin modul acesta - scria Alexandru Flechtenmacher - România va avea la fiecare finit de curs un număr de 20 până la 25 de juni artiști care, ieșind din această instituție, va aduce mult folos în propagarea artei muzicale decât toate acele catedre numite clase de muzică vocală înființate de atâta timp mai pe la toate școlile elementare... căci junii care urmează la aceste clase, nici după 20 de ani nu vor ști mai mult decât alfabetul muzical, fără a fi în stare de a descifra măcar cea mai mică piesă de muzică."


Școli similare în Europa

În secolul al XIX-lea s-au înființat mai multe instituții de muzică într-o serie de țări precum - Spania 1830, Germania la Leipzig 1843, Berlin 1850, Rusia - Sankt Petersburg 1862, iar Conservatorul din Moscova și-a început activitatea în același an cu cel de la București - 1864. Ulterior au apărut instituțiile de muzică din Atena - 1871 și Sofia - 1921. Așadar, înființarea Conservatorului din București se încadrează perfect într-o perioadă în care asemenea școli luau ființă.


1864 - un an important în istoria învățământului muzical

Așadar, conducerea Conservatorului a fost încredințată "veritabilului interpret al simțului nostru muzical" - cum îl numea Nicolae Filimon în urmă cu 150 de ani pe compozitorul și profesorul Alexandru Flechtenmacher, despre care se spunea că îndeplinește toate condițiile cerute de regulamentul noii instituții. "Cultura și gustul său artistic, calitățile incontestabile de animator și conducător au dublat personalitatea muzicianului care a depus o activitate neobosită pentru bunul mers al conservatorului." - extras din monografia Conservatorului Ciprian Porumbescu, volum realizat la 100 de ani de înființarea instituției.


Radio România Muzical vă oferă această ediție dedicată primei instituții de învățământ superior de muzică din București cu ocazia împlinirii celor 150 de la înființare.