ACUM:
7.00
Musica viva
Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Bucureștiul muzical de altădată Înapoi la: Emisiuni

Hariclea Darclée (II)

Publicat: Sâmbătă, 11 Octombrie 2014 , ora 10.30

O tânără ce iubea arta

În jurul vârstei de 20 de ani, Hariclea Haricli își punea nenumărate întrebări în timpul, și mai ales după spectacolele pe care le urmărea la Teatrul Național din București, din loja la care îi făcuse abonament tatăl său Ion Haricli. Hariclea nu se ducea acolo pentru a comenta sau critica, prima-donă sau tenorul, după cum se obișnuia în celelalte loji, ci pentru a se lăsa furată de muzică - se bucura de o acută încântătoare sau de acele inflexiuni și agilități ale unei voci sănătoase, zâmbea la o frază bine condusă și se gândea de ce n-ar putea și ea să cânte, tot atât de bine ca artistele acelea străine ariile acelea pătimașe pe care le simțea cu toată ființa ei. Se poate ca această pasiune pentru muzică să o fi moștenit de la străbunicii și bunicii ei care luaseră parte prin 1818 la spectacolele în limba greacă ale trupei lui Aristia sau la reprezentațiile în italiană de la Cișmeaua Roșie susținute de ansamblul lui Johann Gerger.

Hariclea si Iorgu in primii ani de casnicie


Îndrăgostită de muzică... dar și de un șarmant locotenent

Artileristul Iorgu Hartulari este cel care a reușit să-i "fure" inima Haricleei. "S-au căsătorit în scurt timp, la Biserica Albă, spre disperarea mamei fetei care nu a văzut cu ochi buni căsătoria ei cu un tânăr sărac și care mai fusese însurat odată. La câteva luni de la căsătorie, tinerii s-au mutat la Tulcea, părăsind casa închiriată din București și depozitând mobila de zestre a fetei la o rudă. Hariclea s-a dezmeticit repede din euforia iubirii ajutată fiind de soțul său, un bărbat extrem de cheltuitor, fără a fi deloc bogat, și prea puțin dispus să renunțe la prietenii săi și la jocurile de noroc în detrimentul responsabilităților unui bărbat însurat... Mutată la Iași împreună cu Iorgu, Hariclea suportă tot mai greu sărăcia și dependența acestuia de jocurile de noroc, dar infidelitatea nu i-o mai suportă și decide să divorțeze. Divorțul se dovedește însă un lucru destul de greu de realizat, Iorgu cerând 12.000 de franci pentru a o lăsa liberă, bani pe care, din păcate, tatăl său nu-i mai avea." (Lelia Zamani - muzeograf)


"Faceți-vă datoria. Eu am făcut-o pe a mea!"

Sunt cuvintele pe care i le-a adresat tinerei soprane George Stephănescu, cel care o ascultase pe Darclée într-o arie din Herodiada de Massenet - o poveste depănată în cartea scrisă de George Sbârcea și Ion Hartulari Darclée dedicată marii soprane. Într-o noapte în care răcoarea umedă plutea printre teii de pe strada Lăpușneanu, gândurile Haricleei stăruiau, aproape obsedant, la cuvintele marelui dirijor și iubitor de operă - George Stephănescu - "E păcat să vă cheltuiți vocea și talentul pe sindrofii și festivaluri de binefacere, unde numai puțini au prilejul să se bucure de ele. Am auzit-o pe Elena Teodorini și am auzit multe alte cântărețe bune. Vocea dumneavoastră se poate lua la întrecere cu oricare din ele. Încă o mică sforțare, un an, doi de exerciții..."


Un profesor iscusit

Ajunsă la Paris, Hariclea a intrat la prestigioasa clasă a lui Edmond Duvernois unde, fără să facă senzație, vocea sa plăcuse destul de mult. Nu doar vocea îl impresionase pe Duvernois, mai avea și altele la clasă la fel de pătrunzătoare și calde, ci răbdarea, inteligența, delicatețea și pasiunea pentru cultură ale Haricleei Haricli. Soprana noastră a învățat la cursuri nu doar probleme de tehnică, emisie, atac, impostație, ci și acele nuanțe emotive, acele elemente intelectuale corelate cu cele afective care trebuie să anime un adevărat interpret.

Iată o lecție în care Duvernois vorbea despre importanța expresiei de pe fața cântărețului... "- Ați văzut cântând o filomelă? îi întreba el pe elevii săi. Filomela închide ochii și înalță capul. De ce? Pentru că întreaga ei făptură participă la actul sublim al cântatului. Nimic mai urât decât lipsa de armonie dintre conținut și expresie..."

Fotografie cu dedicatie oferita de Gounod Haricleei Darclee


Debut la Opera din Paris

După ce un membru din consiliul director al Operei din Paris o auzise din întâmplare pe Hariclea își dăduse seama că era exact ceea ce căuta maestrul Gounod pentru opera sa, Romeo și Julieta. A doua zi, Charles Gounod o aștepta pe Hariclea Haricli cu mare interes, iar la apariția sopranei îi ceru să interpreteze recitativul din scena balconului, actul al II-lea.

Întâmplarea este surprinsă în cartea lui Nicolae Carandino dedicată marii soprane "Gounod asculta întins pe un scaun de bambus, imobil, cu palmele acoperindu-i fața. Duvernois, care acompania la pian, era roșu de emoție. Hariclea, ceva mai calmă, își făcuse socoteala că neplăcând bătrânului, tot o să debuteze, dar la Opera Comică. Pe măsură ce vocea se înălța melodioasă, pe măsură ce un timbru unic își exercita magia asupra unor urechi pricepute, Gounod se lumina la față, surprins, înmărmurit, încântat!"

Din păcate, din pricina jocurilor de culise, cu tot entuziasmul lui Gounod, cu toate superlativele criticilor și cu asentimentul călduros al celor din comitetul director de la Opera din Paris, Hariclea va fi înlocuită, în ultimul moment, de Adelina Patti - cea care se afla spre amurgul carierei. Hariclea va fi ulterior Julieta lui Gounod, dar nu cu acest rol a debutat în seara zilei de 14 decembrie 1888 pe scena Academiei de muzică, cum era denumită atunci Opera Mare din Paris, ci cu rolul Margareta din Faust.


Un nume care să vibreze...

…în căutarea unui nume care să dea bine la public, tot Gounod a venit cu o soluție... Darclée (d`Hariclee) printr-o rotunjire tipică graiului din orașul luminilor, omițând litera "H" care nu se pronunță în limba franceză.