ACUM:
7.00
Musica viva
Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Bucureștiul muzical de altădată Înapoi la: Emisiuni

Hariclea Darclée (I)

Publicat: Sâmbătă, 4 Octombrie 2014 , ora 10.30

Una dintre cele mai frumoase voci ale timpului său

Când trebuie să vorbești despre un mare artist liric din trecut - născut pe tărâm românesc și care a reușit să impresioneze o lume întreagă prin voce, frumusețe, grație și inteligență, printr-o imagine sonoră ce a vibrat adesea cu frumusețea pură - este greu să nu te treacă un fior de bucurie și în același timp de tristețe că nu ai trăit atunci, în acea epocă, în care în marile centre culturale ale Europei, dar și în București, exista un respect față de artă.


"La lumina amintirii, oamenii au siluetă de basm..."

Nu poți să nu îi dai dreptate criticului Nicolae Carandino dacă stai și analizezi faptul că marea noastră Hariclea Darclée i-a văzut... pe bătrânul Verdi plecând la Montecatini cu fotografia ei sub braț, pe regele Don Carlos rătăcind îndrăgostit pe apele limpezi de un albastru infinit ale Mediteranei, pe Puccini în casa lui de la Torre del Lago poetic umbrită de pomi sau pe tânărul Mascagni ridicând elegant bagheta dirijorală. În plus, Darclée a cântat cu Battistini, Caruso, de Marchi, Titta Ruffo sau Giraldoni - nume sonore ale artei lirice din acea perioadă de sfârșit de secol XIX. Dar acest basm, cu nuanțe poetice, despre o voce plină de pasiune, dublată de o inteligență muzicală construită extrem de temeinic, este în fapt o pagină de istorie autentică, căci vocea rară a Hariclea Darclée chiar a impresionat o lume întreagă și s-a impus ca prim-solistă în renumitele teatre de operă ale timpului din Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte-Carlo, Moscova sau Sankt Petersburg.


Anii adolescenței ...în București

"Familia Haricli se mută la București pe strada Romană într-o casă încăpătoare, înconjurată de nuci și castani. Aici se va întoarce Hariclea de la Viena (pensionul Lobkovitz). În casă, în salon, Hariclea descoperă mobila scumpă adusă de la conac, cu scrinurile de lemn atât de dragi Mariei Haricli (mama artistei), iar pe pereți portretele lui Aman și Tăttărescu. Pe lângă frumoasa casă, Ion Harricli (tatăl) avea și un echipaj de invidiat cu cai negri cu cozile până în pământ, cu hamuri și alămuri ca oglinda" și o trăsură lăcuită, având roți de cauciuc." (Lelia Zamani - muzeograf)


Un spectacol care i-a marcat viața...

"Ion Hartulari Darclée și George Sbârcea au scris în cartea lor dedicată marii soprane despre o seară petrecută de tânăra Hariclea și de tatăl său la opera din Viena. "În întunericul lojii, unde numai luminile rampei pâlpâiau stins în oglinzile de pe perete, Hariclea asculta torentul de sunete și triluri de pe scenă cu un entuziasm mut, pe care încerca să-l ascundă. O trăda însă înfrigurarea mâinilor și a ochilor... O vedea pe Patti în bătaia lămpilor, în rochie de mătase verde, ce se umfla de la talia strânsă spre pământ, cu dantele la gât, după gustul parizian de pe la 1870; ...cât despre voce, ea nu se putea descrie, așa cum nu se poate descrie sucul piersicii sau o poezie de Baudelaire. Ascultând-o, Hariclea intui pentru întâia oară imaginea unei vieți animate de țeluri înalte."

Acest spectacol de Traviata cu Adelina Patti, în rolul Violetei, îi va rămâne mult timp în suflet adolescentei Hariclea. Se spune că în multe dintre nopțile petrecute la pensionul Lobkovitz, Hariclea retrăia emoția acelei muzici, acelei voci - o senzație de bucurie ce îi umplea gândurile și inima de plăcere.