"Vai de eroina care nu ar fi sublimă... fiindcă temperamentul înflăcărat al artistei ar sparge tiparul prea strâmt al unei plăsmuiri ordinare" scria cândva dramaturgul Al. Davilla despre "marea cântăreaţă care domina mulţimile" - o caracterizare a unui cronicar de secol 19.

Care este numele sopranei absolute care atacă toate rolurile cu acelaşi capital al glasului, nu cu procente? (Giuseppe Verdi). O întrebare la care vă răspund pe parcursul plimbării muzicale de astăzi...

1857 - pe 25 martie s-a născut în sudul Ţării Româneşti într-un mediu artistic muzical.

1863 - a început să studieze pianul cu compozitorul George Simonis.

1865 - susţinea recitaluri fiind socotită o mare speranţă a artei pianistice, devenind totodată şi idolul publicului.

1871 - obţinea premiul I la pian şi o diplomă de onoare la Milano, în acest oraş studiind pianul la Conservatorul "Giuseppe Verdi" cu un anume San Giovanni. Tot în această perioadă descoperă farmecul scenelor lirice.

1872 - realizează un portret în ulei al lui Matei Millo pe care tatăl artistei îl va înmâna personal la Bucureşti marelui actor al vremii.

1873 - se dedică artei lirice. În 28 ianuarie, aflată la Bucureşti, înmânează o cerere directorului Conservatorului de muzică şi declamaţiune Eduard Wachmann - "Dorind a obţine o bursă a Statului în străinătate, spre a mă perfecţiona în arta muzicei vocale, vă rog să binevoiţi a-mi permite să depun examen înaintea Comitetului ce dirijaţi, spre a dobândi cuvenitul certificat".

1876 - a debutat în rolul Armand de Condé din opera Maria de Rohan de Gaetano Donizetti, pe scena Teatrului din Cuneo, Italia. În acelaşi an a desfăşurat o serie de turnee la Pisa, Livorno, Chieti, Torino, Florenţa şi Milano.

1877 - la Teatrul Naţional din Bucureşti apare în diferite roluri Maddalena din Rigoletto de Giuseppe Verdi (ca mezzo-soprană) sau Rosina din Bărbierul din Sevilla de Rossini (ca soprană).

1878 - o găsim tot pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Pe 16 ianuarie alături de colega ei Zoe Niculescu-Aman susţine un recitat cu lucrări de George Ştephănescu şi Grigore Ventura.

Am punctat doar câteva dintre reperele tinereţii acestei artiste lirice pe care o putem asculta... în Habanera din opera Carmen de Georges Bizet. Numele acestei "soprane absolute" este Elena Teodorini.

Lelia Zamani - muzeograf, ne prezintă în această ediţie şi câteva date despre familia celebrei artiste. "Elena Teodorini s-a născut într-o familie de mari actori craioveni. Tatăl său a fost actorul Teodor Teodorini, iar pe lângă el, toţi ceilalţi membri ai familiei care o înconjurau pe fetiţă, mama, sora, unchiul, verişoara, toţi jucau pe scenă.

Teodor Teodorini a fost fiul lui Dima Theodoropulos, un grec eterist din familia Farmaki. Din căsătoria sa cu Elena Morţun, fiica unui descendent al logofătului lui Ştefan cel Mare, Dima a avut patru copii: Teodor, Iancu, Costache şi Vasile. ...cea de-a doua soţie a lui Teodor a fost soprana Maria Stavrescu, o femeie frumoasă, talentată şi cultă. Artistă desăvârşită, a luptat alături de soţul ei pentru afirmarea teatrului craiovean. Din această căsătorie s-au născut două fete: Elena şi Aurora Teodorini..." (în foto o puteţi vedea pe Elena Teodorini la pian, iar în stânga şi în dreapta sa două prietene: Suzana Baicoyanu şi Sofia Condeescu - numită şi Contesa Mattei)

Aminteam că în programul recitalului din 16 ianuarie 1878 Elena Teodorini a cântat şi o pagină de Grigore Ventura... Doi ochi eu am iubit

Cine era Grigore Ventura?

Un personaj al secolului XIX care a glorificat victoria în piesa sa, Curcanii. Se spune că atunci când treceau pe scenă artiştii cu drapelul pe o muzică încântătoare, inimile spectatorilor vibrau puternic.

Licenţiat în drept (la Universitatea din Berlin), Grigore Ventura s-a ocupat la început cu agricultura. După ce a pierdut întreaga avere s-a apucat de jurnalism, editând la Galaţi un ziar în limba franceză. La Bucureşti a colaborat cu numeroase publicaţii l'Orient, L'independance Roumaine, Românul, Naţiunea, Epoca, Adevărul, Timpul şi altele. Pentru teatru a scris câteva piese cum ar fi Cămătarul, Copila din flori sau Lumea Mare, iar în calitate de compozitor a creat romanţe, unele dintre ele figurând şi astăzi în repertoriul unor artişti lirici, dar şi încântătoarea muzică de scenă pentru Fântâna Blanduziei.

Grigore Ventura a murit la începutul secolului XX din cauza unei ...bătături. (Ioan Massoff povesteşte ..."şi-a dat sânge şi cum suferea de diabet moartea n-a întârziat).