ACUM:
9.55
Promo
Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Urmează: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.
Apoi: 10.00 Arpeggio 3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.

Bucureștiul muzical de altădată Înapoi la: Emisiuni

Sfârșit de stagiune 1885-1886, Biserica Domnița Bălașa, muzica militară

Publicat: Sâmbătă, 8 Februarie 2014 , ora 10.30


Din cartea lui Ioan Massoff despre istoria Teatrului Național din București aflăm câteva date despre stagiunea din 1885 - 1886. "La operă au cântat reprezentații extraordinare Adelina Patti și Elena Teodorini. În această stagiune s-a cântat, pentru prima dată, operă în limba română (Lucia di Lammermoor) cu Gabrielescu, Rașianu, Băjenaru, Teodorescu și Leria. Pianista Esipoff a dat un concert iar Cazeneuve o reprezentație hipnotizatoare. S-au încasat în total 164.130 de lei". În emisiune găsiți un moment din opera Ernani de Verdi, un spectacol pregătit de trupa română de operă în doar 16 zile.


La sfârșitul acestei stagiuni Comitetul teatral a hotărât ca pentru 1886 - 1887 reprezentațiile lirice să fie încredințate unor impresari străini. Contractul însă stipula ca cei care cântaseră în stagiunea trecută să fie angajați în continuare, adică Grigore Gabrielescu, Ion Dimitrescu, Ioan Băjenaru și alții. De reținut un aspect pe care Comitetul teatral l-a introdus pentru prima dată într-un contract cu impresari străini: "românii vor cânta în românește".




După închiderea stagiunii, Teatrul Național a închiriat sala pentru câteva concerte, unul dintre acestea fiind susținut de soprana Irina de Vlădaia (formată la Paris la clasa profesorului Charles Gounod), cea care debutase pe scena Operei Comice din Paris cu Lakmé de Leo Delibes.

Un alt subiect abordat în această ediție este Biserica Domnița Bălașa - locul unde tânărul tenor Ioan Băjenaru (foto) cânta, ca solist sau în ansamblu, sub conducerea lui Costache Bărcănescu. Vara, în serile plăcute, lumea bună (scriitori, muzicieni și critici) se aduna în casa de pe Calea Șerban Vodă a dirijorului de cor, în același timp și un mare tenor al timpului. La aceste întruniri se spuneau poezii, Băjenaru era responsabil cu partea umoristică, se filozofa și, nu în ultimul rând, se cânta muzica lui Ștephănecu pe versurile lui Eminescu. Cei doi fiind unii dintre cei mai așteptași musafiri alături de Caragiale și Tony Bacalbașa.

Lelia Zamani - muzeograf ne dezvăluie câteva dintre datele istorice ale Bisericii Domnița Bălașa (foto) - iată un fragment:

"...Biserica a fost terminată în anul 1842 (data pisaniei), dar, din păcate, nu a avut o viață prea lungă. Fiind sub nivelul străzii și măcinată de igrasie, din cauza apropierii de Dâmbovița, a fost dărâmată în anul 1881. Cum soarta ei nu a fost totuși una potrivnică, Biserica Domnița Bălașa a fost reconstituită a treia oară, fiind terminată în 29 septembrie 1885. Actuala biserica a fost făcută după planurile arhitecților Nicolae Orăscu, Carol Benisch și Hartmann, planuri ce au fost revăzute de Lecomte de Nouy. Pictura a fost realizată de un pictor din Viena, iar sculptura în lemn a reprezentat opera fraților Babic."

Muzica militară este cea care a completat tabloul vieții muzicale bucureștene încă de pe la începutul secolului XIX, însă din 1881, din ordinul Ministrului de Război, toate regimentele erau obligate să-și înființeze fanfare. Cu această ocazie membrii acestor formații de muzică militară au contribuit și ei la educarea muzicală a publicului. De exemplu, de trei ori pe săptămână, în chioșul amenajat în grădina Bufletului de la șosea se organizau seri cu muzică ostășească - marșuri, uverturi, chiar și arii sau cântece nemțești.

P.S. ...ediția conține și o poveste cu și despre muzica militară - găsită în paginile cărții doctorului Isidor Weinberg - Momente și figuri din trecutul muzicii românești.