După ce a evoluat în seara zilei de Crăciun a anului 1885 în compania trupei române de operă, sub bagheta lui George Ştephănescu, soprana Adelina Patti le-a oferit bucureştenilor încă trei momente de neuitat (evident, în roluri principale): pe 28 decembrie în "Lucia di Lammermoor" de Getano Donizetti, în ultima zi a anului 1885 se pare că a jucat în "Bărbierul din Sevilia" de Gioachino Rossini, iar pe 3 ianuarie 1886 din nou în "Traviata" de Giuseppe Verdi.

Aceste opere italiene, ce ne fascinează şi astăzi, cu siguranţă în secolul al XIX-lea erau percepute la o altă intensitate emoţională; erau după cum spune N. Petraşcu în cartea sa "Icoane de lumină", volumul II, "...nişte splendori fără seamăn, din care ieşeam cu freamătul unei emoţii ce ne străbătea până în adâncul sufletului... Ce erau interpreţii de odinioară, nu se poate nici măcăr închipui". Şi totuşi, pe Adelina Patti o putem asculta şi astăzi graţie înregistrărilor făcute pe la începutul secolului XX pe fonograf; cei drept soprana avea în jur de 60 de ani şi, deşi unii spuneau că îşi pierduse ceva din acel cristalin sonor, totuşi încă mai impresiona...

Soprana Adelina Patti în Aria "Voi che sapete" din opera "Nunta lui Figaro" de Wolfgang Amadeus Mozart (anul 1905)

...sau "Casta Diva" din opera "Norma" de Vincenzo Bellini (înregistrare din 1906)

Toate cele patru reprezentaţii de la Bucureşti ale sopranei Adelina Patti au avut loc în sala Teatrului Naţional, iar din cartea lui Ioan Masoff "Istoria teatrului românesc" putem reconstitui cu uşurinţă atmosfera de atunci. "Turneul a pus în mişcare întregul oraş; cei care n-au ajuns să cumpere bilete sau cei care n-au avut bani - au fost numeroşi din ambele categorii - au invadat Piaţa Teatrului, dornici s-o zărească măcar pe divă, dar să şi vadă cortegiul fericiţilor ce-şi putuseră plăti loji şi staluri; se opreau sub peristilul Teatrului trăsuri şi cupeuri din care coborau doamne în mare toaletă, împodobite cu bijuterii şi domni în fracuri. Diva, împreună cu soţul, tenorul Nicolini, a venit la Teatru în cupeu, escortată de jandarmi călări, care aveau paza celebrelor sale bijuterii".

La prima reprezentaţie cu "Traviata" se spune că Adelina Patti avea în jurul gâtului bijuterii în valoare de 2.000.000 de franci, iar în ultima zi a anului 1886 în "Bărbierul din Sevilia" purta un colier cu 43 de briliante montate pe argint. Mai jos avem mai multe fotografii cu Teatrul Naţional - prima fiind o vedere de ansamblu a Bucureştiului realizată pe la mijlocul secolului al XIX-lea de pe acoperişul instituţiei, iar în următoarele puteţi vedea şi Piaţa Teatrului.

În emisiune vă citam câteva rânduri dintr-o publicaţie românească despre plăcerile culinare ale Adelinei Patti, dar şi despre timpul său liber - iată întregul articol din publicaţia "Moda parisiană. Teatru şi Musica" nr.9 din 15 mai 1898.

Lelia Zamani - muzeograf, ne vorbeşte în emisiune despre Hotelul "Boulevard". "A fost unul dintre marile, vechile şi vestitele hoteluri ale Bucureştilor, care se poate vedea şi astăzi situat pe Bulevardul Regina Elisabeta, colţ cu Calea Victoriei..." - mai multe amănunte aflaţi din emisiune.