Neaşteptat pentru anul 2007, acest album Maria semnat de Cecilia Bartoli. Ca şi cum artista şi-ar fi propus să reînvie cultul pe care secolul al XIX-lea l-a avut pentru “La Signorina”, sau “Mariquita”, sau “Malibran” pur şi simplu – cea dintâi divă a scenei lirice, care a însufleţit inimi şi spirite cu arta sa, atingând acea cotă de celebritate rezervată până la ea, doar contratenorilor şi cântăreţilor castrati. Prima donna în registrul mezzo - o voce pe care ne-o putem reprezenta doar prin mărturiile celor care i-au fost contemporani şi prin profilul repertoriului care a fost compus pentru ea. O carieră fără precedent, derulată pe două continente doar pe parcursul a 10 ani, căci “a avut geniul de a muri atât de tânără, în culmea talentului şi a frumuseţii” (Théophile Gautier). Printre admiratori - George Sand, Moscheles, Paganini, Lamartine, Musset, Thalberg, însuşi generalul Lafayette, eroul legendar din Războiul de Independenţă al americanilor.

Povestea Mariei Malibran ne este redată, prin volutele-i cunoscute de Cecilia Bartoli, alegând acest repertoriu uşor neobişnuit pentru noi. Regăsim nume precum Giovanni Pacini, Giuseppe Persiani sau Lauro Rossi, autori necunoscuţi în mare parte, însă în vogă în timpul lui Malibran. Alţii, familiari de-altfel, ne vor surprinde printr-un repertoriu inedit (Felix Mendelssohn sau Johann Nepomuk Hummel), la rândul ei Cecilia Bartoli oferindu-ne propriile-i surprise – cum ar fi aria Casta Diva din opera Norma de Vincenzo Bellini. De fapt întregul album apărut la casa de discuri Decca a fost o surpriză pentru cei obişnuiţi în ultimul timp cu incursiunile îndrăzneţe şi inedite ale cântăreţei italiene în sfera barocă şi cea clasică. Iat-o de această dată depăşind graniţele amintite înspre acest bel-canto de secol XIX.

Maria Malibran - o nouă viaţă, Cecilia Bartoli – un nou album (pentru anul 2007, sau pentru cei care încă nu au avut ocazia să-l asculte până în acest moment).