...Aceste prime măsuri ce au permis nenumărate controverse pe tema programatismului simfoniei în do minor de Beethoven – a Destinului aşadar – o aşează ca o continuare firească a celei de-a treia prin problematica lor comună, conformă cu aspiraţiile omului de început de secol XIX. Prin noapte spre lumină ar fi sensul ascuns al lor, în care prima, este dedicată sărbătoririi amintirii unui mare om, cealaltă - întregii omeniri, după cum o va face a IX-a în Oda bucuriei finală care dă expresie concretă şi prin mijlocirea cuvântului cântat acestor idealuri de eliberare. Aici, el nu mai este mulţumit de aparatul simfonic iar în finalul apoteotic aduce în orchestră trei tromboane, completând orchestra simfonică...