...Într-o zi, însăşi Eleonore vine la Ludwig şi îl ia acasă la ea, pentru a da curs până la urmă invitaţiei atât de mult amânate. A fost de bun augur. În sfârşit, acolo se va simţi şi el copil. Se va juca, va mânca fără fasoane şi pe săturate prăjituri şi “şocolată”, va fi tratat cu simplitate şi cu aceeaşi atenţie cu care erau trataţi toţi cei 4 copii ai casei. Mama însăşi era un om deosebit de plăcut şi îi acorda toată atenţia, fără ostentaţie. Îl trata ca pe un artist adevărat, chiar dacă era doar unul de nici 12 ani!!! Din această primă întâlnire cu fraţii von Breuning s-a mai ales Ludwig cu ceva: i-a aflat Lenorei tonalitatea glasului: Vorbea în Do major! - tonalitatea în care-şi va exprima entuziasmul, bucuria...