Sâmbătă, 27 februarie 2016, de la ora 16.00, a doua emisiune din seria care îl are invitat pe diplomatul german, un mare meloman.

Mai jos, transcrierea întregului interviu care poate fi ascultat în această emisiune.

De ce este important să ascultăm muzică clasică?

Muzica înseamnă emoție și pentru a ne dezvolta o personalitate emoțională, pentru a ne dezvolta capacitatea de a asculta, în general, este necesară ascultarea muzicii bune. Poate fi o muzică simplă, pe care cei mici o cântă alături de părinții lor acasă, pot fi cântecele de la școală sau pur și simplu, ascultarea muzicii, care contribuie la dezvoltarea personalității din punct de vedere emoțional. Pot să dau propriul meu exemplu: eu îmi pot influența starea de spirit ascultând muzică; fac sport acompaniat de muzică, pentru că-mi dă posibilitatea de a combina dezvoltarea fizică cu cea psihică. Dacă muzica este parte din viața ta, te ajută să treci mai ușor prin încercările unei zile; este clar mai frumoasă viața cu muzică decât fără ea.

A asculta muzică înseamnă și să înțelegi ce au de spus alții într-un alt tip de limbaj care nu folosește cuvintele. Să luăm, de exemplu, filmul despre viața lui Beny Goodman care se sfârșește cu interpretarea unui cântec special pe scenă, în timp ce logodnica sa stătea în sală. Mama lui i-a spus: 'Sper că vei răspunde pozitiv cererii lui în căsătorie, când o va face". Iar tânăra i-a răspuns: 'Ascultă, tocmai m-a cerut...'

Sunt emoționat de fiecare dată când văd această scenă; cred că este unul dintre cele mai frumoase moduri de a cere pe cineva în căsătorie.

Este clar că iubim muzica clasică. Sunt însă voci care spun că ea nu mai este la modă, că este ascultată numai de oameni în vârstă. Desigur, există argumente pentru a combate o asemenea părere. Care credeți că sunt acestea?

Cred că nu vorbim aici doar despre muzica clasică; există și jazz clasic, de exemplu, despre care nu spunem că este muzică clasică, dar în zilele noastre, cred că îl percepem astfel, mai ales dacă ne referim la jazzul de la începutul secolului XX. Vorbim aici, de fapt, despre muzica bună, care atrage ascultătorii, și pe interpreți, desigur, dar mai ales pe ascultători care sunt, evident, mult mai mulți.

Eu cred că este posibil ca tinerii să fie atrați către muzica bună clasică. Este interesant că fiecare generație vine cu noii ei interpreți sau dirijori care propun o viziune interpretativă diferită. Nu știu câte versiuni am ale Rapsodiei in blue de Gershwin, dar doar de curând, când mi-am cumpărat discul semnat de Orchestra Gewandhaus din Leipzig, dirijată de Riccardo Chailly, mi-am dat seama că am ceva nou, nu numai datorită orchestrației, ci mai ales, datorită interpretării inspiratoare, proaspete.

Ce vreau să spun cu asta? Chiar și dacă iei simfoniile lui Beethoven, există întotdeauna o posibilitate ca să ai de fiecare o audiție neașteptată, pentru că starea de spirit a celui care ascultă sau mediul în care o face, pot fi altele. Poate că într-o anumită interpretare sună mai bine partida de contrabas din orchestră și te întrebi de ce se întâmplă asta, pentru că sună minunat. Ai o altă impresie și o altă imagine în minte. Întrebarea este: putem să mai producem imagini proaspete și sentimente noi legate de ascultarea muzicii clasice sau nu? Din acest punct de vedere, în opinia mea, muzica nu poate să nu mai fie în actualitate; întrebarea este cum ar putea fi ea interpretată.

Și ajung și la altă situație care ar putea fi importantă: câteodată, compozitorii contemporani prelucrează teme clasice și încearcă să le adapteze la tipul de instrumentație modern sau la ritmuri moderne. Trebuie să admit că nu-mi place acest lucru prea mult, pentru că eu consider că de cele mai multe ori originalul este atât de frumos că nu poate fi îmbunătățit. Deci eu nu văd aceste adaptări moderne ca pe ceva de apreciat - dar aceasta este strict opinia mea personală. Eu caut originalul și nu copia.

Vorbeați despre interpreți și dirijorii care reușesc să aducă o nouă perspectivă asupra muzicii clasice. Cine sunt? Pe cine apreciați mai mult?

L-am menționat deja pe Riccardo Chailly, dar sunt și alții. Să ne referim la dirijorii mai tineri pe care i-am văzut la Festivalul Enescu; alături de soția mea, am fost practic în fiecare seară acolo, cel puțin la un concert. A fost impresionant, am văzut și am ascultat Orchestra Operei din Munchen, Filarmonica din Berlin - dacă e să vorbim despre orchestrele germane. Simon Rattle este cu siguranță unul dintre aceia care au realizări excepționale în ceea ce înseamnă reinventarea, modernizarea muzicii clasice cu interpretări proaspete.

Vorbind despre Europa, m-aș referi și la orchestrele de tineret, să luăm Orchestra Română de Tineret condusă de Cristian Mandeal. Întotdeauna mi-au plăcut extrem de mult concertele lor. Cred și că sistemul orchestrelor de tineret din Europa oferă șanse extraordinare pentru tinerii care au nevoie să se familiarizeze cu munca alături de un dirijor mai tânăr sau cu mai multă experiență în ceea ce privește interpretarea muzicii clasice. Mai există și concursul de dirijat anual organizat la Sala Radio, sunt atâtea alte concursuri pentru cântăreți și instrumentiști.

Când mă gândesc la mari personalități ale României, mă gândesc la Sergiu Celibidache, la vechiul meu dirijor de la Universitatea din Tubbingen, Alexandru Șumski, un român care a fost timp de mulți, mulți ani, directorul muzical al Universității din Tubbingen. Am cântat în corul lui; cred că eram prin 1974 când am cântat colinde de Crăciun românești în mai multe concerte. El era atunci încă, un om tânăr; interpreta Mozart într-un mod extrem de interesant pentru noi. Încă îmi amintesc interpretările în concert ale operei Răpirea din serai și explicațiile lui Alexandru Șumski despre Mozart, cum Mozart însuși și-a dorit să fie cântat. Până astăzi am rămas impresionat de această explicație și de fiecare dată când îi ascult simfoniile sau operele, mi-l aduc aminte pe Alexandru Șumski cum dirija Mozart. Da, iată efectul unui dirijor "agitator", dacă l-aș putea numi astfel.

Dar ce părere aveți despre nume ca Gustavo Dudamel, Yuja Wang, Lang Lang?

Dacă este să vorbesc despre Gustavo Dudamel, a fost o coincidență că Venezuela, țara lui natală, a fost și locul primei mele misiuni diplomatice, în 1980. Atunci la Caracas erau 3 dacă nu chiar 4 orchestre simfonice. Pentru o asemenea țară și un asemenea oraș, era într-adevăr ceva excepțional. Cântau săptămânal multă muzică clasică, invitau de asemenea dirijori străini. Muzica avea acolo un rol important, inclusiv pentru mine, pentru că aveam o societate muzicală germană acolo cu care am cântat Magnificat și Oratoriul de Crăciun de Bach, dar și alte lucrări faimoase. Deci, în Venezuela, puteai asculta și muzica clasică, dar și muzică tradițională.

Îmi aduc aminte că în anii 80 erau mulți refugiați din Chile care locuiau în Caracas și care păstrau tradiția muzicii lor: în fiecare săptămână puteai vedea un cântăreț acompaniat de un pianist care cânta muzică tradițională sud-americană, dar și cântece italiene sau spaniole. Este o mare pasiune pentru muzică în Venezuela. Și această situație este desigur favorizantă pentru oameni cu Gustavo Dudamel; apreciez foarte mult în ceea ce-l privește faptul că aduce oamenii către muzică, chiar dacă mi se pare că uneori este prea mult show care are prea puțin de a face cu interpretarea muzicii în adevăratul sens din tradiția europeană. Faptul că aduci însă tinerii spre muzica clasică, interpreți și ascultători, este de apreciat și cel mai important lucru de făcut. Așa că evident, nu rămâne decât să-l felicităm pe Gustavo Dudamel și să-l susținem în acest proiect pe care evident că nu-l poate face singur, de a-i atrage pe tineri să interpreteze și să asculte muzica bună.

Nu ați spus nimic despre Yuja Wang și Lang Lang, un alt tip de muzicieni ai zilelor noastre

Vedeți, am fost în misiune diplomatică și la Hong Kong, dar și în China, la Beijing. La Hong Kong l-am văzut pe Lang Lang în mai multe concerte. Din punct de vedere tehnic, este cu siguranță, extraordinar. Propriul meu sentiment este că aș alege însă alt tip de interpretare pentru anumite lucruri, dar aceasta este doar părerea mea subiectivă. Îi admir bravura tehnică și îmi place mult, de exemplu, interpretarea lui pentru Concertul Fluviului Galben și alte lucrări pentru pian din literatura clasică.

Lang Lang a cântat de curând în Germania, la concertul de Anul Nou de la Dresda, dacă nu mă înșel; a impresionat audiența, a făcut show, poate chiar prea mult, dar totuși să ținem cont că aceste concerte de Anul Nou au în specific exprimarea bucuriei, uneori cu o nuanță ironică, iar Lang Lang are acest tip de trăire în sânge, putem vedea asta la concerte lui.

Cred că Lang Lang are și un apartament la Berlin unde stă când lucrează alături de Orchestra Filarmonicii din Berlin și dirijorii de acolo, deci pot spune că are o relație strânsă cu Germania, țara mea natală și apreciem această legătură strânsă dintre muzicienii chinezi și Germania, pentru că într-adevăr, există schimburi culturale, muzicale între aceste două țări, iar unul dintre principalii ambasadori culturali este muzica, un limbaj internațional care nu are nevoie de traducere, ci doar de ascultători cu inima deschisă.