Ați venit pentru acest interviu însoțită de mai multe CD-uri din colecția dvs. Haideți să vorbim despre fiecare în parte.

Acesta este proiectul Idan Raichel. El este un muzician tânăr, foarte talent, extravagant. Când în Israel au venit evreii plecați în masă din Etiopia, el creat un grup cu muzicieni etiopieni. A avut un succes imens în Israel. Idan Raichel include în muzica sa influențe din muzica tradițională și cea contemporană, nu este o muzică clasică, însă este o muzică foarte plăcută.

E un soi de world music?

Ceva de felul acesta. Melodiile lui sunt fie derivate din tradiția evreiască sau din cea etiopiană, scrise special pentru acest grup, Idan Raichel Project.

Avem acum în față CD-ul lui David D’eor.

El este un muzician israelian, cântă pe acest disc cu Orchestra Filarmonicii, are o voce de contratenor, foarte înaltă, este extraordinar. Cântă muzică clasică, dar și muzică pop, de aceea am adus acest disc înregistrat cu o orchestră simfonică.

Și acum – The song of the flute

Da, este un interpret de muzică clasică. V-am spus că flautul este un instrument la care învață să cânte foarte mulți israelieni. Noam Buchman este acest interpret pe care sper să reușesc să-l aduc și aici, la București. Cântă pe acest disc împreună cu Orchestra Simfonică din Ierusalim, dar și cu un chitarist într-un ansamblu mai mic – în această formulă sper să-l putem aduce pe Noam Buchman la București. Pe acest disc sunt adaptări ale unor cântece israeliene pentru flaut și orchestră simfonică.

Avem acum în față un disc cu muzică clasică 100%.

Joao Rodrigues Esteves. Într-o dimineață, când îmi conduceam mașina, ascultam postul de muzică clasică din Israel, am auzit această extraordinară missă pentru 8 voci. Nu auzi niciun alt instrument, ci doar acele 8 voci care-l preaslăvesc pe Dumnezeu. Nu știam exact ce ascultam, am încercat să fac rost de această muzică și am descoperit-o apoi la Londra. Este o muzică pe care nu mulți o cunosc și care merită cu adevărat să fie descoperită.

Bineînțeles, și un CD al Orchestrei Filarmonicii din Israel, cred, unul dintre cele mai cunoscute ansambluri din Israel.

Cu Zubin Mehta dirijor.

Care nu este israelian...

Nu, este indian, dar simte ca un israelian. Din păcate îmbătrânește și este păcat...

Iar istoria filarmonicii se suprapune practic peste cea a statului israelian.

Filarmonica este încă mai veche decât statul israelian. Muzicieni extraordinari au venit la Tel Aviv și au fondat această orchestră, chiar înainte de întemeierea statului israelian.

Lucrările cărui compozitor recomandați să fie ascultate în interpretarea Orchestrei Filarmonicii din Israel? Mahler poate?

Știți, sunt compozitori care nu sunt deloc interpretați în Israel. Unul dintre ei este Wagner, asociat cu regimul nazist. Sigur, Wagner nu a trăit în vremea nazismului, dar Hitler îl adora pe Wagner care la rândul său a avut idei antisemite, deci Wagner nu este niciodată interpretat în Israel. Dar eu iubesc muzica lui Wagner, dar nu am fost vreodată la un concert unde să fie interpretată această muzică. În mod ciudat însă, Richard Strauss, care avea aceleași idei ca și Wagner, este interpretat în Israel. Wagner a fost transformat într-un simbol, dar Așa grăit-a Zarathustra de Richard Strauss este totuși interpretat în Israel. De altfel, și poemul simfonic Așa grăit-a Zarathustra îmi place foarte mult.

Dar din muzica lui Wagner, ce vă place mai mult?

Cavalcada walkiirilor. O iubesc.

Cavalcada walrikiriilor, văzută chiar ca un simbol al nazismului.

Da, chiar așa.

Dar muzica rămâne muzică.

Va trebui să așteptăm până când ultimul supraviețuitor al Holocaustului va părăsi această lume, pentru că de fapt, acea muzică îi rănește pe ei cel mai mult. Și apoi, poate, într-o zi, vom putea să ascultăm Wagner și în Israel. A fost o propunere de includere a muzicii de Wagner într-un concert, dar în partea a doua, astfel încât cei care nu vor să asculte această muzică să plece.

Cavalcada walkiriilor.

Dar Mahler, practic redescoperit în ultimii ani? Și el era evreu.

Ca și Mendelssohn, dintr-o familie evreiască.

Așa este. Mahler este interpretat foarte mult în ultimul timp. Și Orchestra Filarmonicii din Israel, în ediția 2015 a Festivalului Enescu, a avut Mahler în program.

Am venit o zi mai târziu în România, după acel concert. Era 2 septembrie, iar ei apăruseră la Festivalul Enescu pe 31 august și 1 septembrie.

Ce credeți despre Mahler? Nu toată lumea îi iubește muzica.

Nici eu. E prea grea pentru mine. Este greu de explicat. Nu este vorba despre mesajul din spatele muzicii, ci, pur și simplu, despre modul cum este construită muzica, nu mă transportă, nu pot să mă confund cu ea.

Am mai adus ceva ce-mi place foarte mult. Messe pour la temps present de Maurice Bejart, o muzica de Pierre Henri scrisă pentru Compania Bejart. Am descoperit-o când eram studentă la Paris și a fost ceva ieșit din comun pentru mine, ceva tehnic care reușește să cânte, să te emoționeze.

Și bineînțeles, avem aici și Leonard Cohen.

L-am văzut în ultimii 5 ani de trei ori. De fiecare dată când am ocazia să merg la un concert al lui, nu ratez șansa pentru că el este cel mai mare poet al timpurilor noastre. Nu numai muzica, pe care o recunoști imediat, are un specific aparte, dar cuvintele, versurile sunt foarte puternice. Iar piesa mea preferată este Who by fire care are la bază o rugăciune evreiască. Acesta este Leonard Cohen. Este canadian, știați? Am cumpărat pentru fiul meu și o carte care cuprinde versurile lui Leonard Cohen, astfel încât să poată citi aceste cuvinte atât de profunde.

Avem aici și un CD cu muzică de Rahmaninov, pe care găsim și Insula morților, o lucrare nu prea des cântată, dar foarte emoționantă, chiar simți drumul apei către un loc îndepărtat, ascultând-o devii parte a acestei călătorii a apei către Insula morților.

Ce părere aveți despre Rapsodia de Rachmaninov pe o temă de Paganini?

Am două versiuni ale acestei lucrări. Tradiția rusă este foarte interesantă. Știți, există un compozitor uitat astăzi, contemporan cu Ceaikovski. Numele său era Rubinstein.

Nikolai Rubinstein.

Muzica lui este foarte frumoasă, îmi place foarte mult și știu că Ceaikovski însuși a scris o lucrare în amintirea lui, după moartea lui Nikolai Rubinstein. Ar trebui să fie prețuit mai mult.

Dacă m-ați întreba ce preferință am din muzica lui Ceaikovski, nici nu știu ce să vă răspund, pentru că-mi place totul: Patetica, uvertura 1812, Concertele pentru pian – totul. La Ceaikovski, pur și simplu trebuie să simți muzica, nu trebuie să gândești prea mult, trebuie doar să lași muzica să plutească pe lângă tine. Pentru mine, Ceaikovski este un compozitor foarte ușor, dar îl iubesc.

Despre ce e muzica? Gândire sau simțire?

Simțire. Mai întâi simțire și apoi gândire, dacă reușești să te conectezi la acea muzică. Dacă nu, fie renunți la ea, fie apelezi la gândire și înveți despre frumusețea ei și apoi poți ajunge să simți și mai multe despre ea. Dar mai întâi de toate, muzica înseamnă simțire. Știți sonatele pentru vioară și pian de Brahms. Le cunoașteam până de curând; am fost invitată la un recital și m-am simțit prost că nu cunoșteam lucrările și nu vroiam să vin nepregătită la recital. Așa că mi-am cumpărat un CD și le-am ascultat din nou și din nou până când am ajuns să simt aceste sonate. Pur și simplu! Iar acum le ador. Dar prima dată când le-am auzit mi-am zis: Bine! Bine! (dubitativ)

Cred că aceasta este și una dintre problemele muzicii clasice contemporane, pe care nu multă lume o apreciază.

Eu am această problemă cu Șostakovici. Am avut un curs la universitate despre Șostakovici și acum pot să-l ascult, dar înainte de asta era foarte dificil.

Ce v-au spus la curs pentru a vă face să învătați cum să-i ascultați muzica?

Era un curs despre artă, profesorul îl iubea pe Sostakovici. Primele opusuri de Sostakovici sunt clasice, dar ultimele trebuie să fie decorticate, luate bucată cu bucată și văzut cum a fost construită, să ajungi să înțelegi melodia. Dificultatea la muzica contemporană este să găsești melodia din aceste lucrări.

Multe simfonii de Șostakovici au fost interpretate în timpul festivalului Enescu 2015, cu un succes neașteptat: Filarmonica din Berlin cu Simfonia a IV-a, Concertgebouw din Amsterdam cu Simfonia a VII-a. Cred că de-abia acum putem să înțelegem muzica lui Șostakovici, mesajul acestei muzici scrise cu 80 ani în urmă.

Grele timpuri.

Este alt caz decât al muzicii lui Sibelius, compozitor aniversat în 2015.

Am fost la concertul organizat de Ambasada Finlandei, un recital de pian. Îmi place Sibelius, așa cum îmi plac și Grieg și Smetana. Știți, Vltava lui Smetana seamănă cu Imnul nostru național, este motivul pentru care Vltava îmi place foarte mult.

Iată doar câteva dintre preferințele mele muzicale. Îmi place când merg cu mașina și nu e nimic frumos la radioul de muzică clasică, să-mi pun un disc cu compilații, câte puțin din tot. Iar cel mai mare dintre toți compozitorii, despre care nu am vorbit deloc, este Beethoven. Cum poți să ai o discuție despre muzică fără Beethoven?

Nu poți.

Să vorbim puțin și despre muzica de operă.

Am descoperit târziu opera, la început nu am fost o iubitoare a operei, mi se părea că interpreții țipă. Dar încetul cu încetul am descoperit-o. De fapt, prima operă pe care am mers să o văd a fost Carmen. În Israel, cea mai cunoscută operă este de fapt la Masada, știți, o dată pe an, în deșert, într-un peisaj natural extraordinar se pun în scenă opere, cu o scenă imensă, mai mult de 40000 de spectatori se strâng acolo. Anul trecut am văzut acolo Traviata, acum doi ani, a fost Tosca, și înainte de asta a fost Nabucco, cu acel celebru cor al sclavilor evrei. Deci am descoperit târziu opera, dar acum o apreciez foarte mult. Nu mi se mai pare deloc că interpreții țipă.

Aveți proiecte legate de muzică pentru următorii ani ai misiunii dvs. diplomatice în România?

În primul rând, să ascult cât de multe concert pot, aici în România. Încercăm să aducem artiști israelieni, pentru a arăta calitatea muzicii israeliene și sper să putem colabora cu Radio România Muzical referitor la aceste proiecte. Și nu vrem să-i aducem doar la București, ci și în alte orașe din România pentru a răspândi mesajul acestei muzici cât mai departe.

Am ajuns la final. Vă mulțumesc pentru acest dialog.

Și eu vă mulțumesc.