Înapoi la: Emisiuni
De 10 ori despre... clasicismul timpuriu cu Ozana Ungureanu
Clasicismul timpuriu X
|
|
Clasicismul timpuriu IX
|

Fabulosul şi complicatul baroc nu se mai potriveşte cu mersul lumii. Se caută simplitatea, claritatea, simetria.
Într-o periodizare orientativă, anul morţii lui Johann Sebastian Bach, 1750 este considerat reper final al erei baroce şi începutul epocii clasice.
Dar aceasta e doar o teorie, pentru că realitatea e mult mai nuanţată: trecerea de la o perioadă la alta, de la un curent estetic la altul nu s-a realizat brusc.
Nici cei trei giganţi ai clasicismului vienez - Haydn, Mozart, Beethoven - n-au apărut din neant. Ei au sintetizat, au adus consistenţă şi strălucire de geniu unui nou mod de organizare şi expresie muzicală la care, înainte şi chiar în paralel - au reflectat şi lucrat mulţi alţi compozitori.
În cele 10 episoade, îi întâlniţi pe creatorii Şcolii de la Mannheim şi pe fiii lui Johann Sebastian Bach, dar şi alte personaje care au animat muzica epocii.