În cadrul întâlnirilor noastre cu tineri muzicologi, o cunoaștem astăzi pe Benedicta Pavel, absolventă a programului de Licență și Master în Muzicologie. De asemenea, Benedicta a obținut în 2023 titlul de Doctor în Muzică, iar în prezent este redactor la Editura Universității Naționale de Muzică din București.

Aflăm de la Benedicta Pavel cum și-a început drumul în muzicologie:

„Până să ajung la muzicologie, parcursul meu profesional părea deja trasat oarecum, pentru că am studiat timp de 12 ani pianul la Colegiul Național de Arte Dinu Lipatti din București. Și, deși am participat la Olimpiada de muzică, Secțiunea teoretică, în fiecare an, începând din clasa a IX-a, și am obținut de fiecare dată câte un premiu, era de la sine înțeles că voi continua să studiez pianul și la facultate. Spre finalul liceului, oscilam între facultăți din afara țării, din Germania, și Universitatea Națională de Muzică din București.

Până la urmă, n-am mai ajuns să dau admiterea la pian pentru că profesoara mea de teorie, doamna Carmen Popa, cu care mă pregăteam în fiecare an pentru olimpiade și concursuri, mi-a sugerat atât mie, cât și colegei mele, Desiela Ion, să dăm admiterea la secția de Muzicologie. Dânsa studiase muzicologia la Cluj și i s-a părut că am avea potențial, mai ales că ne plăcea să studiem intens teoria și să analizăm partituri. Dânsa ne-a coordonat și atunci când am scris atestatul și am avut de făcut diverse analize, așa că ne-a dat această direcție. Și pot să spun că pentru acest lucru îi sunt profund recunoscătoare. A fost persoana potrivită la momentul potrivit; și mi-a schimbat direcția pe toată viața. Așa că am decis să dau admiterea la Muzicologie și, pentru că și mie și colegei mele ne era oarecum teamă de acest examen de admitere foarte greu, am decis să punem în aplicare și un plan B, mai precis să echivalăm Premiul I obținut la Olimpiadă în clasa a XII-a cu admiterea la Secția Pedagogie muzicală, cum se numea atunci. Așadar, eram deja admise, dar bineînțeles că voiam să intrăm la Muzicologie. Surpriza plăcută pentru mine a venit în momentul în care s-au afișat rezultatele la Muzicologie și am aflat că am intrat prima pe listă."

Dacă în episoadele anterioare am aflat câteva aspecte despre munca de redactor a unui muzicolog, descoperim astăzi cum decurge o cercetare de arhive.

„Deși îmi place să scriu studii, articole, recenzii, trebuie să recunosc că cel mai mult îmi place acest proces în care cercetez arhivele, pentru că bucuria și satisfacția pe care o am atunci când descopăr fie o arhivă de care nu știu prea mulți cercetători, fie existența unor documente valoroase care se găsesc într-o arhivă sau informații prețioase în dosare vechi - chiar și documentele vechi în sine mă fascinează - acest proces este pentru mine o bucurie care nu poate fi descrisă, una pe care vrei să o împărtășesc cu cei care înțeleg ceea ce fac sau care fac același lucru. Și am norocul că am colegi care fac și ei această cercetare de arhivă și ne place să discutăm și să facem tot felul de conexiuni în ceea ce privește documentele pe care le consultăm. Și este ca un brainstorming foarte plăcut.

Îmi place foarte mult să scormonesc prin documente atunci când am o temă de cercetare și, ca să mă întorc la origini, această fascinație mi-a fost alimentată și de profesoara mea, doamna Valentina Sandu Dediu, care ne inspiră pe toți și observă potențialul nostru înainte ca noi să-l conștientizăm. Și, în acest sens, dumneaei a descoperit inclusiv potențialul meu de redactor, observând perfecționismul cu care redactam dosarele de examen la muzicologie și, în general, toate textele. Astfel, m-a încurajat să aplic pentru postul de redactor la Editura UNMB, unde lucrez din 2018."

Ce arhive ai cercetat? Cum decurge procesul de cercetare de arhive?

„Pot să spun cum a început la mine. De fapt, la noi. Din nou, alături de colega mea, Desiela Ion, am început să consultăm procesele verbale de la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Mai precis, procesele verbale care se redactau în urma ședințelor biroului Secției de muzică simfonică și de cameră. Acolo am descoperit informații valoroase, evaluările pe care le făceau membrii comisiei, care erau la rândul lor compozitori, muzicologi, vizavi de lucrările care solicitau aprobare fie pentru difuzare, fie pentru publicare. Iar, ulterior am cercetat și alte arhive, dosare aflate la Arhivele Naționale, programele de sală ale concertelor care au avut loc la Filarmonica George Enescu din 1968 până în 2018. Și, recent, am cercetat și arhivele de la CNSAS, alături de colegele mele Ana Diaconu și Desiela Ion, în vederea elaborării tezelor de doctorat.

Pot să confirm că atunci mi s-a adâncit această dorință de a cerceta arhive, pentru că acolo am descoperit documente valoroase bineînțeles, dar și informații șocante și am înțeles mai bine contextul din acea perioadă pentru că, deși știam din povești și din ceea ce am citit ce s-a întâmplat, înțelegi mult mai bine anumite aspecte atunci când intri în istoria propriu-zisă, prin intermediul documentelor și al altor obiecte care te duc cu gândul acolo."

Aflăm acum cum decurge procesul de scriere al Benedictei Pavel.

„Procesul meu de scriere variază puțin în funcție de tipul de text pe care urmează să-l concep și, desigur, și de dimensiunea acestuia. De exemplu, dacă e vorba de un articol mai scurt, întâi mă interesez care este termenul limită - este foarte important -, apoi, bineînțeles că încerc să aflu cât mai multe informații despre acel subiect, să caut surse, din nou, un lucru foarte important. Când se apropie termenul limită, încep să scriu, iar inspirația vine pe parcurs în acest proces de scriere pe care încerc să-l derulez într-un timp cât mai condensat dacă e vorba de un text scurt, tocmai pentru a nu mă întrerupe foarte des.

Dacă vorbim de un text mai lung, de o lucrare elaborată, de o lucrare complexă, încerc să aloc cât mai mult timp pentru cercetare, pentru a merge la arhive, pentru a le scana sau fotografia unde este posibil și a aduna materiale. Acest proces este cel mai îndelungat și migălos, dar este foarte important."

Deși, de obicei, publicarea unui articol sau a unei cărți este principala modalitate prin care muzicologii sunt cunoscuți și recunoscuți, există și numeroase simpozioane muzicologice unde aceștia își pot prezenta rezultatele cercetărilor. Aici, pot corobora informații despre același subiect, găsind poate noi piste de cercetare.

Benedicta Pavel ne povestește cum au decurs experiențele sale din cadrul simpozioanelor la care a participat.

„Este foarte important să participi la simpozioane și am înțeles acest lucru în ultimii ani, începând de la master, când am participat la simpozionul de muzicologie dedicat studenților și doctoranzilor care au obținut premii la Concursul Național de Muzicologie. Însă, prima mea participare la un simpozion a fost în anul I de licență. Aceasta este o amintire foarte plăcută și simpatică, pentru că și eu și colega mea, Desiela Ion, nu știam exact ce presupune să participi la un simpozion. Am fost încurajate să facem o prezentare la Simpozionul Aniversări din Festivalul Chei. Acest lucru se întâmpla într-o perioadă în care studenții nu prea participau deoarece nu aveau o secțiune dedicată și, de regulă, veneau muzicologi consacrați. Așadar, am fost cele mai tinere participante.

Mai apoi, începând de la master, am participat în fiecare an la simpozioane naționale și internaționale la care am prezentat rezultatul cercetărilor mele din acele perioade. Și, un alt lucru foarte important, prin intermediul simpozioanelor, am avut ocazia să stabilesc legături cu cercetătorii invitați, cercetători străini de cele mai multe ori, și, în același timp, să mi se valideze munca, să mi se confirme practic faptul că cercetările pe care le derulez sunt de interes pentru ceilalți și sunt apreciate.

De aceea, îi încurajez pe muzicologi, dar nu numai pe muzicologi, îi încurajez pe toți muzicienii să participe la simpozioane atât pasiv, cât și activ."

Credit foto: Robert Petre