Pătrundem astăzi în lumea tinerilor muzicologi și critici muzicali într-un nou episod ce o are în prim-plan pe Ana Diaconu. Absolventă a programelor de licență și masterat în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din București, Ana Diaconu este și deținătoarea unui titlu de doctor în muzică, obținut în cadrul aceleiași universități, iar în prezent este lect. univ. dr. la UNMB și coordonator editorial pentru Festivalul și Concursul Enescu.

Ana Diaconu ne povestește cum a început drumul său în muzicologie și care a fost parcursul său în domeniul cercetării muzicologice.

„Începutul a fost destul de abrupt înainte să intru la muzicologie, în 2014, în sensul în care eu vin dintr-un oraș în care muzicologia nu se bucura de vreo notorietate, din Brăila, unde m-am pregătit timp de 12 ani pentru a da admiterea la secția pian, lucru care s-a și întâmplat. Așadar, am intrat în 2014 la pian, dar o întâlnire fericită cu un om care a avut un rol foarte important în creionarea destinului meu, compozitorul și profesorul Christian Petrescu, m-a redirecționat cu foarte scurt timp înainte de admitere către muzicologie. În primă fază, l-am ascultat reticentă... Mama era demult fanul seratelor muzicale ale lui Iosif Sava... cumva, s-au concentrat toate aceste energii asupra voinței mele și am zis Bine, de ce nu?!. Credeam că nu sunt pregătită să intru la secția de muzicologie, dar am reușit, am fost admisă la ambele secții și am avut de făcut o alegere importantă. Fusesem admisă și la Facultatea de Drept pe care doream să o urmez și, cumva, trebuia să aleg din trei două specializări. Și, prin prisma întâlnirii cu mentorul meu de atunci și până acum, cu doamna Valentina Sandu-Dediu, cred că am luat cea mai bună hotărâre atunci și am rămas la secția de Muzicologie și la Drept.

În anii de facultate pot să spun că m-am bucurat de fiecare experiență. Am avut parte de foarte mulți mentori încă de la început, dar, cu riscul să mă repet și să fiu plictisitoare, 90% dintre întâlnirile importante pe care le-am avut începând din facultate și dintre experiențele profesionale esențiale în formarea mea muzicologică i le datorez doamnei Valentina Sandu-Dediu, care, pe de-o parte, m-a recomandat să colaborez cu diverse entități din București, despre care o să vorbesc puțin mai târziu, și, pe de altă parte, mi-a deschis apetitul pentru zona cercetării de care, într-o formă sau alta, am continuat să mă ocup până la doctorat și până în prezent. Adică, dumneaei se ocupa de câteva teme muzicologice ce aveau în vedere naționalismul, muzica și ideologia. Este, probabil, prima persoană care, alături de o echipă foarte bună de muzicologi din București, a deschis aceste subiecte de reinterpretare a muzicii în context social, politic și ideologic după 1990. Și, astfel, mi-a deschis și mie apetitul către această zonă de cercetare.

Așadar, la licență am abordat tema Muzici ale Parisului în perioada ocupației germane și m-am concentrat pe muzica compozitorilor Olivier Messiaen și Francis Poulenc, iar după aceea, în cei doi ani de master, m-am ocupat de Vincent d'Indy și muzica și ideologiile concentrate în jurul instituției Schola Cantorum, la care au frecventat cursuri și numeroși compozitori români.

Printre celelalte experiențe profesionale pe care le-am avut, am rămas tot timpul legată de Universitatea Națională de Muzică din București, continuând studiile la doctorat, unde am explorat mai profund această direcție a cercetării istoriei muzicii în contexte politice și ideologice dificile. Și, astfel, s-a conturat și tema pentru teza mea de doctorat, pe care am finalizat-o în anul 2023 și care a vizat traseul diasporei componistice românești în Franța în a doua jumătate a secolului XX și contextul foarte dificil al emigrării acestor muzicieni în perioada comunistă."

Pe parcursul anilor de facultate, Ana Diaconu a fost pasionată și de jurnalismul muzical. Ne povestește acum despre colaborarea sa cu Radio România.

„Aceasta este una dintre experiențele pe care i le datorez doamnei Dediu. Colaborarea cu Radioul a început foarte devreme și a fost foarte importantă în parcursul meu profesional pentru că, începând din anul II de studii, am colaborat cu Radioul din dublă ipostază. Pe de-o parte, am scris programe de sală pentru concertele orchestrelor și corurilor Radio România și, pe de alta, am fost redactor și reporter la Radio România Muzical. Postura de reporter este una foarte solicitantă, dar experiența mi-a adus multe beneficii pentru că, pe de-o parte, cred că datorez acestor ani petrecuți în Radio o mai mare ușurință și rapiditate a scrisului prin prisma cantității mari de informații pe care trebuia să le procesăm, să le regândim și să le rescriem într-un timp foarte scurt, și, pe de alta sunt niște ani în care am avut foarte multe întâlniri inspiratoare în cadrul numeroaselor evenimente la care participam și în cadrul interviurilor cu personalități importanțe.

Cred că aceștia sunt anii în care am reușit să obțin - și datorită contactului cu actualitatea pe care îl avea Radioul - o imagine de ansamblu cât mai aproape de adevăr asupra a tot ceea ce înseamnă fenomenul cultural din România și, inclusiv, la nivel internațional. Deci, am foarte multe amintiri frumoase și gânduri de recunoștință față de ceea ce mi-a adus această perioadă."

De asemenea, o altă experiență în acest domeniu este colaborarea sa în echipa Festivalului și Concursului Enescu.

„Un alt tip de activitate foarte solicitantă, cel puțin pe perioada lunilor august și septembrie, a fost experiența mea în echipa Concursului și Festivalului Enescu. Această colaborare am început-o chiar înainte să merg la Radio, din proprie inițiativă. Am povestit de mai multe ori că am aplicat la finalul anului I pentru a face parte din echipa de organizare a Festivalului Enescu, în 2015. Atunci am fost la interviu și am fost respinsă pentru lista de rezerve, ceea ce  recunosc că pentru mine a fost o dezamăgire la acel moment. Dar chiar înainte să înceapă festivalul, am fost contactată și am ajuns să lucrez în departamentul de însoțire artiști, unde m-am întâlnit cu toate tipurile de activități. Și atunci, în anul respectiv, cred că am înțeles cel mai bine mecanismul festivalului chiar de la firul ierbii și consider că mi-a fost utilă toată acea îexperiență pentru activitățile care au urmat.

În 2017, m-am întors, la biroul de presă de data aceasta; în paralel, realizam și reportaje pentru Radio România Muzical și pot să zic că-mi amintesc acea lună septembrie a anului 2017 ca fiind o perioadă foarte intensă. Iar din 2017, în urma activității mele la biroul de presă, domnul Mihai Constantinescu, directorul de atunci al Artexim, mi-a oferit poziția de coordonator editorial al Concursului și Festivalului Enescu, poziție care mă onora foarte mult, iar încrederea domnului Constantinescu față de mine, care eram doar o studentă atunci, m-a onorat și m-a responsabilizat foarte tare.

Această activitate am acceptat-o începând din 2018, după ce mi-am susținut cele două licențe, și am continuat-o până în prezent. Din 2022, ea s-a diversificat și mai mult; m-am implicat în mai multe laturi ale activității concursului și festivalului, grație venirii noului manager Artexim, Cristina Uruc, pe care o apreciez foarte mult și care a dovedit un interes deosebit față de această latură muzicologică și față de ceea ce înseamnă medierea muzicală și conținutul pe care noi îl creăm pentru a facilita legătura dintre muzica și artiștii prezenți la București și publicul din sală, precum și în mediul online.

Așadar, acum, împreună cu doamna profesor Valentina Sandu-Dediu ca redactor șef al Revistei Concursului și Festivalului Enescu și împreună cu o echipă extraordinară de tineri muzicologi de aici, de la Conservator, dar și de la Radio, ne ocupăm de tot ceea ce înseamnă programe de sală, reviste ale concursului și festivalului și texte muzicologice, interviuri pe care le publicîm și cu care susținem acest program monumental care se întâmplă în fiecare an (aș spune, dacă considerăm și concursul un mic festival), în septembrie, la București.

Mai recent, am demarat și o altă latură a activității editoriale legate de Concursul și Festivalul Enescu, și anume, ne preocupăm de reconstituirea istoricului acestor evenimente, reconstituire atât de necesară pentru conștientizarea anvergurii pe care aceste evenimente au avt-o începând de la prima ediție, din 1958. Facem acest lucru în colaborare cu mai multe arhive, inclusiv cu arhiva foarte generoasă a Centrului de documentare de la Radio România. Iar acest lucru îmi aduce foarte multă bucurie pentru că se leagă de preocupările mele de cercetare pe care le-am început aici, la UNMB, la încurajarea doamnei Dediu și a prorectorului responsabil cu cercetarea, domnul profesor Nicolae Gheorghiță.

Deci, toate lucrurile se întrepătrund foarte frumos!"

Despre oportunitățile unui tânăr muzicolog, Ana Diaconu:

„Aș recomanda cu inima complet deschisă oricare dintre traseele pe care le-am urmat eu sau pe toate întrepătrunse deoarece toate mi-au adus o foarte mare bucurie. Oricărui tânăr muzicolog îi recomand să încerce experiența jurnalismului cultural și Radio România Muzical este cel mai la îndemână, este o etapă extrem de utilă în formarea noastră și o experiență care te formează foarte mult.

De asemenea, experiența la Festivalul Enescu este ceva ce poate face orice muzician, însă, pentru un muzicolog, partea aceasta de management, organizare de evenimente poate să fie o latură care ne atrage.

Și, în oricare dintre aceste locuri, dar și în cadrul altor publicații culturale și nu numai ne putem exercita și valențele de critic muzical, care reprezintă o parte foarte importantă a activității noastre.

Și, nu în mod întâmplător, am lăsat la urmă ceea ce considerăm muzicologia serioasă, cercetarea, pe care consider că noi toți, muzicologii, ar trebui să o facem și o facem, de fapt, începând cu lucrarea de licență - poate prima cercetare serioasă pe care o întreprindem, și continuând cu masterul, cu doctoratul, dar și cu alte proiecte adiacente.

Eu recomand muzicologilor să se implice, să-și găsească subiecte care să-i pasioneze și să urmeze aceste subiecte prin prisma proiectelor de cercetare care se desfășoară în diverse instituții și mai ales în cadrul universitar și să le continue în paralel cu ceea ce fac în restul timpului. Cred că la cercetare nu ar trebui să renunțăm dacă suntem cu adevărat pasionați de acest domeniu al muzicologiei. Spre exemplu, în paralel cu ceea ce fac pentru Concursul și Festivalul Enescu și cu activitatea didactică și administrativă pe care o desfășor, mai recent, la UNMB, îmi continui cercetările în arhive pe tema sau, în orice caz, în apropiere de tema pe care am studiat-o la doctorat - parcursul compozitorilor emigranți în Franța, în a doua jumătate a secolului XX. Mersul în arhive mi-a revelat niște adevăruri istorice extrem de complexe, care merită scoase la iveală mai ales în această perioadă tulbure.

Consider că fiecare ar fi bine și pasionant să-și găsească o temă care să-i aducă bucuria unor rezultate inedite și care să scoată la iveală niște punți, de multe ori neașteptate, cu prezentul, pentru că istoria se repetă și avem foarte mult de învățat din întâmplările trecutului."