Este ultima ediție a rubricii Obiectiv-emotiv din actualul sezon. Am vorbit despre instrumente istorice, am vorbit despre ce înseamnă ieșit din comun în muzica clasică și rămâne să facem o punte către ceea ce se va întâmpla în vară, ieșit din comun, care înseamnă Turneul Stradivarius, care de data aceasta aduce în prim-plan un instrument ieșit din comun, un instrument specios, să-i spun așa.

Ediția din acest an a Turneului Stradivarius va fi dedicată lui Constantin Brâncuși; avem această aniversare majoră (n.r. 150 ani de la naștere).

Puțină lume știe cât de interesat era Brâncuși de muzică, ce parte integrantă făcea din viața sa. Spre exemplu, de când era adolescent a intrat într-un cor al unei biserici și, inclusiv la Paris, toată viața sa, duminică de duminică, mergea să cânte în corul respectiv.

El, neavând o educație muzicală, nu știa să citească partiturile și, n-a stat degeaba, a inventat un sistem de notație muzicală al său pe care, cred că l-a transmis mai departe lui Mihalovici și prietenul său.

Pentru mine, ca violonist, conexiunea maximă a fost aceea când am aflat că, tot așa, pe când era învățăcel, pe-aici prin România, a vrut să învețe să cânte la vioară. Și, fiind un om care avea în mâini acest har de a da naștere la obiecte, dintr-o cutie de lemn de la o băcănie, în care se păstrau legume, fructe, a construit prima lui vioară pe care a și cântat. Se pare că a recidivat, a construit și a doua sau a treia vioară și aceste instrumente sunt în prezent în păstrare la atelierul său de la Paris, de la Centrul Georges Pompidou.

Ca să nu mă lungesc foarte mult, avea o discotecă impresionantă, peste 2000 de plăci de gramofon, își modificase el însuși gramofonul ca să obțină niște rezultate sonore și mai speciale și, evident, avea și muzică clasică.

Spunea că Beethoven i se pare prea teatral, dar Mozart și Bach erau pe gustul său. Predominau însă muzicile specifice anumitor țări, muzici locale din America de Sud, din Indonezia, din Asia, din absolut toate colțurile lumii.

Și acest lucru cred că nu e întâmplător, pentru că în epoca respectivă atât marii compozitori, cât și el însuși, Brâncuși, ca mare sculptor, își găseau sursa de inspirație în acest filon folcloric, acest filon local.

Pornind de la această idee, am construit programul de turneu din anul acesta. Îl voi avea alături de mine pe chitaristul Dragoș Ilie, cu care publicul deja e familiarizat, și invitat special - bandoneonistul Omar Massa, argentinian stabilit în Germania de mai mulți ani.

Bandoneonul este un instrument pe care mulți îl confundă cu acordeonul, dar nu este deloc un acordeon, e foarte diferit din punct de vedere constructiv, în primul rând, din punct de vedere expresiv. Un instrument de factură relativ recentă, a fost inventat prin secolul al XIX-lea de un constructor german cu nume asemănător, adică de la care și-a luat numele bandoneonul. Și, inițial, a fost gândit să fie folosit în biserici, un fel de locuitor de orgă prin bisericile din America de Sud. Până în ziua de azi, este extrem de răspândit atât în Argentina, cât și în Uruguay. A fost imediat adoptat de muzicieni și dus în cu totul alte zone. În ziua de astăzi, evident, nu putem concepe muzica argentiniană, muzica de tango, fără acest instrument omniprezent. Evident, exponentul cel mai de seama este celebrul Astor Piazzolla.

Vom include în programul nostru și lucrări semnate de Astor Piazzolla, chiar pentru această distribuție - vioară, chitară și bandoneon. Vom avea și niște transcripții special făcute, vom avea și lucrări românești și din repertorii din acestea specific naționale pe care le vom pune, tocmai pentru a creiona un tablou cât mai complet al surselor de inspirație ale lui Brâncuși.

Asemeni multor altor artiști creatori, îi plăcea să asculte muzică în timp ce crea și cred că este foarte interesant să ne conectăm și noi la sursele sale de inspirație.

Ca să revin, un nou turneu Stradivarius ieșit din comun!