În edițiile trecute ale întâlnirilor noastre am vorbit despre instrumente istorice și instrumente ieșite din comun. Și, pregătind această temă, ne-am întrebat amândoi ce înseamnă, de fapt, ieșit din comun în muzica clasică astăzi?

E o întrebare bună, pentru că ar presupune că tot ce ține de muzica clasică nu iese din comun sau tot ce ține de muzica clasică se conformează unor reguli. Or, e un domeniu foarte inovator, foarte turbulent. Dacă ne uităm la personalitățile marilor compozitori, chiar și clasici, găsim temperamente vulcanice de foarte multe ori, oameni răzvrătiți, oameni care aveau în ei un tumult interior extrem de intens, care se cerea a fi manifestat într-un fel sau altul. Așadar, aș spune că asta face parte din esența muzicii, lucrurile care ies din comun și există la toate nivelurile și compozitorii geniali și compozitorii mai puțin geniali care îndrăznesc mai puțin să iasă din tiparele prestabilite, dar cei de a căror muzică ne bucurăm în ziua de astăzi, mă refer aici în primul la marii compozitori, ei sunt ieșiți din comun prin substanța firii lor. E greu de trasat  niște limite ale ieșitului din comun.

Să vedem ce înseamnă ieșit din comun, de fapt, astăzi. Stau să mă întreb, o lucrare de Beethoven, care era un compozitor ieșit din comun în vremea lui, oare mai este ieșit din comun astăzi pentru un copil obișnuit cu TikTok?

Depinde cum o ascultă, depinde cum o percepe. Eu cred că muzica lui Beethoven este la fel de spectaculoasă astăzi, pe cât era în urmă cu 50 de ani sau cu 100 de ani și în clipa în care copilul acela descoperă mai multe lucruri legate de personalitatea lui Beethoven, de conflictele pe care el le-a avut, de lucrurile pe care voia să le exprime prin muzică, cred că ar putea să empatizeze mult mai bine cu muzica respectivă. Chiar dacă e obișnuit cu attention spanul ăsta de 2-3 secunde cât durează un filmuleț pe TikTok, cred că există această șansă. Chiar vedeam zilele trecute un afiș publicitar care promitea mereu ceva nou; într-adevăr, trăim într-o societate în care căutăm cel puțin declarativ mereu altceva, mereu ceva nou ca și cum am fi constant nemulțumiți, dar mi-am dat seama că în egală măsură noi, oamenii, avem nevoie și de lucruri familiare, de lucruri care să nu fie neapărat noi, de lucruri care să ne dea o ancoră de stabilitate și eu cred că muzica clasică poate să aducă ceva de genul acesta în viețile noastre pentru că, o dată, e foarte interesant să asculți o lucrare cu care ești familiarizat, evident, în interpretări diferite, să descoperi alte puncte de vedere și aceste lucrări clasice pentru care noi trăim, noi respirăm, noi muncim, au în ele substanță muzicală, atâta bogăție de mesaj pe care ni-l transmit încât pot fi ascultate de zeci de ori, de sute de ori, pot fi ascultate o viață întreagă și n-ai cum să te plictisești de ele.

Hai să alegem o parte dintr-o sonată de Beethoven pentru vioară și pian care ție ți se pare ieșită din comun, dar pe care ai luat-o pe o insulă pustie.

Mi-e greu acum să las deoparte celelalte. După părerea mea, toate sonatele lui Beethoven alcătuiesc…

Ei, uite, te facem ceva ieșit din comun și totuși alegem!

Păi aș alege Sonata a X-a atunci.

…Pe care de altfel o ascultăm destul de rar.