Cum arată lumea tinerilor muzicieni de astăzi? Ce pot descoperi despre ei înșiși prin muzică și prin contactul direct cu scena? Pentru a afla răspunsurile, stăm de vorbă cu profesoara de canto Antonela Marin și cu elevele sale de la Colegiul Național de Muzică „George Enescu” din București. Ce înseamnă în viziunea sa formarea unui artist liric și care este momentul în care consideră că un elev este pregătit să urce pe scenă?

Antonela Marin:

"Fiecare voce este unică, dar mai important decât timbrul este adevărul interior pe care elevul îl poate transmite. Misiunea noastră ca profesori de canto nu este să modelăm elevii după un tipar, ci să îi ghidăm cu răbdare spre a-și înțelege propria sensibilitate, propriile limite și propriul potențial expresiv. Este un proces de descoperire și nu de impunere.

În ceea ce privește momentul în care un elev este pregătit să urce pe scenă, cred că nu există un răspuns strict legat de vârstă sau perfecțiune tehnică. Un elev este pregătit atunci când are un minim control asupra vocii, dar mai ales când începe să fie conștient de ceea ce transmite.

Scena nu este doar un loc de validare, este și un spațiu de creștere. De aceea, uneori elevii trebuie să urce pe scenă nu pentru că sunt perfecți, ci pentru că sunt pregătiți să învețe din această experiență."

Pentru început, Alexandra Anghel, clasa a X-a, ne povestește cum a descoperit că vocea ei poate deveni un mijloc de exprimare:

"De când eram mică, ai mei au văzut un talent în a cânta. M-au dus la o profesoară de canto, am făcut pian, cânt la biserică și îmi place foarte mult ceea ce fac."

Pentru a înțelege mai bine parcursul unui tânăr muzician, am întrebat-o pe Ecaterina Racu, clasa a X-a, care este cea mai mare provocare în studiul zilnic al vocii:

"Având în vedere că vocea nu este ca un instrument extern - vioară, oboi, clarinet - înseamnă că progresul depinde simultan de mai mulți factori, cum ar fi tehnica, odihna, hidratarea, starea fizică și răbdarea. Mulți cred că problema principală este atingerea notelor înalte sau volumul vocii, dar de fapt cea mai mare provocare este să repeți corect, zilnic, fără să te forțezi și să ai răbdare cu tine."

Despre felul în care studiul artei lirice devine treptat o călătorie de autocunoaștere și descoperire interioară, ne vorbește Raisa Rădună, clasa a X-a:

"Am observat că, de când studiez canto, am scăpat de tracul de scenă. Înainte, când instrumentul meu principal era pianul, aveam probleme cu emoțiile de scenă, dar de când sunt la canto am mai multă încredere în mine, nu doar pe scenă, ci și în viața de zi cu zi."

Emoțiile pe scenă, sunt ele prietene sau provocări? Iată perspectiva elevei Lidia Zainea, clasa X-a:

"Ele pot fi prietene deoarece te ajută să transmiți ceea ce dorești publicului, pot fi și provocări deoarece ți se poate usca gâtul sau să-ți tremure vocea. În general, se poate întâmpla ceva imprevizibil."

Dar cum ar „traduce” muzica clasică pentru cineva care poate nu o înțelege? Alexandra Fugaru, clasa a IX-a, are răspunsul la această întrebare:

"Eu cred că muzica clasică nu trebuie neapărat înțeleasă ca o materie, mai degrabă trebuie simțită. E ca un film fără imagini care poate să vorbească despre bucurie, frică, dor sau speranță, fără să spună nimic direct, sau ca o conversație în care emoțiile vorbesc mai mult decât cuvintele. Consider că nu trebuie să știi termenul muzical ca să-ți placă și nu trebuie înțeleasă perfect ca să fie apreciată. Trebuie doar ascultată cu sinceritate și răbdare. Cred că fiecare persoană își imaginează propria poveste când ascultă și asta face muzica clasică atât de specială."

La final, le-am întrebat cum își imaginează viitorul și care este visul lor legat de arta lirică și de muzică în general.

"Dincolo de carieră, mi-aș dori să devin un artist sincer, care transmite ceva real oamenilor. Cred că muzica e una dintre cele mai puternice forme de emoție și mi-ar plăcea ca prin ceea ce cânt, oamenii să simtă ceva. Visul meu nu este doar să cânt bine sau să ajung pe scene mari, ci să pot atinge oamenii prin muzică și să rămână autentică, indiferent unde ajung."

"Să devin cântăreață de operă renumită, să cânt pe toate scenele lumii și să devin și profesoră de canto..."

"Îmi doresc să devin artist liric, să mă pot conecta cu publicul, să transmit emoții prin ceea ce cânt, să pot spune o poveste nu doar prin sunet, ci prin prezența pe scenă."

"Pe viitor, aș dori să cânt în continuare operă. Visul meu legat de muzică este să cânt pe cele mai mari scene. Aș vrea să fiu un artist complet care să trăiască și să transmită ceea ce cântă."

"Nu am vreo idee precisă sau vreun scop concret în ceea ce privește viitorul meu ca artist. Singura mea dorință este să evoluez constant, an după an. Cât despre visul meu legat de muzică, pot spune cu încredere că nu mai este un vis demult, ci chiar realitate. Așadar, contează mai mult ce fac aici și acum decât să stau să-mi imaginez ce ar putea sau nu să fie."

Astăzi am descoperit cum arată universul artei lirice prin ochii elevelor profesoarei Antonela Marin de la Colegiul Național de Muzică George Enescu din București. Sunt Ioana Țintea și ne reauzim peste două săptămâni cu alte povești din laboratorul nostru de idei.