Soprana Mirella Freni, una dintre cele mai importante voci ale secolului trecut, s-a stins din viață duminică, 9 februarie 2020, la 84 de ani, potrivit publicației italiene Il Resto del Carlino. Artista a murit acasă, la Modena, oraș în care înființase și o școală de canto. Potrivit agentului ei, J.F. Mastroianni, citat de New York Times, Freni avea o boală degenerativă și suferise deja o serie de accidente vasculare cerebrale.
Viața și cariera muzicienei venite pe lume în 27 februarie 1935 au fost legate de Luciano Pavarotti, de asemenea originar din Modena. Mamele celor doi cântăreți lucrau împreună la fabrica de tutun din localitate, iar Mirella și Luciano se cunoșteau din copilărie. Freni (pe numele adevărat Fregni) fusese atrasă de operă încă din copilărie, la numai zece ani cântând în cadrul unui concurs radiofonic aria pucciniană Un bel di vedremo. Sfătuită, însă, de tenorul Beniamino Gigli, care i-a spus că riscă să-și strice vocea, Freni nu a mai cântat în public o perioadă, revenind la vârsta de 17 ani pe scenă. A debutat la doar 19 ani la Teatro Comunale di Modena în Micaela din Carmen de Georges Bizet, evenimentul fiind urmat de numeroase alte oferte artistice. Cântăreața a ales, însă, să renunțe la cântat o perioadă, întemeind o familie împreună cu soțul ei, dirijorul Leone Magiera, care îi era și profesor de canto. Mirella Freni și-a reluat cariera în 1958, odată cu câștigarea unei competiții și cu debutul în Mimi din Boema lui Puccini, pe scena Teatrului Regio din Torino. A fost angajată apoi la Opera olandeză, în stagiunea 1959-1960. Recunoașterea pe plan internațional a venit în 1960, la Glyndebourne, unde artista a cântat Adina într-o montare cu opera Elixirul dragostei de Donizetti, în regia lui Franco Zeffirelli. La scurtă vreme după această realizare Mirella Freni era soprana italiană preferată a lui Herbert von Karajan și una dintre partenerele de scenă constante ale lui Luciano Pavarotti.
În 1978 Freni s-a căsătorit cu basul Nicolai Ghiaurov, împreună cu care a rămas până la moartea acestuia, în iunie 2004. Apreciată mai ales în calitate de soprană lirică, Freni a abordat, de la începutul anilor 1970, și roluri mai dramatice, din opere de Verdi: Elisabetta din Don Carlo, Desdemona din Otello, Amelia din Simon Boccanegra, Elvira din Ernani, dar și Leonora din Forța destinului și Aida din opera omonimă. A adăugat, în aceeași perioadă, alte roluri pucciniene, ca Manon Lescaut și Tosca, repertoriului ei, imprimând și Madama Butterfly și rolurile principale din Tripticul lui Puccini. Iar cu ajutorul și susținerea lui Ghiaurov, cu care apărea adesea pe scenă, a abordat și roluri din opere ruse - întrupându-le pe Tatiana din Evgheni Oneghin și pe Lisa din Dama de pică - ambele de Ceaikovski.
Mirella Freni a cântat pe cele mai importante scene de operă din lume, încheindu-și cariera de cântăreață la Opera din Washington, în aprilie 2005, când a interpretat rolul Ioanei d'Arc din opera Fecioara din Orleans de Ceaikovski. Freni avea 70 de ani.
Întrebată, în cadrul unui interviu din 2007 oferit publicației Playbill, cum a învățat să cânte, Mirella Freni a răspuns: „Pentru mine a fost ceva firesc. M-am născut cu asta. Dar întotdeauna mi-am dorit să înțeleg această ușurință a mea, așa că am studiat tehnica vocală. Voiam să îmi cunosc instrumentul. Am încercat să găsesc cea mai bună cale pentru că dacă nu știi ce să faci cu propriul tău corp îți va fi foarte greu să cânți mai târziu în viață.”