Există vedete despre crezi că știi totul, când le privești de departe, de pe coperțile unor discuri sau în articole din ziare și reviste străine. Și totuși, întâlnirea cu ele în realitate se poate dovedi copleșitoare...

Probabil a fost una dintre cele mai așteptate după-amieze la Ateneu din cadrul prezentei ediții a Festivalului Enescu: în fine, celebrissima Anne Sophie Mutter venea la București! Am avut mici emoții la ora 16.45, când sala era doar pe jumătate plină, dar la ora 17.00, se umpluse, ca de obicei, de altfel, până la refuz.

Anne Sophie Mutter chiar este o vedetă despre care crezi că știi totul: trăiește în lumina reflectoarelor de la 13 ani: atunci a debutat, sub conducerea dirijorală a unuia dintre cei mai influenți muzicieni din secolul XX, Herbert von Karajan. La 15 ani înregistra primul disc alături de același Herbert von Karajan. Nu a fost unul dintre copiii-minune care s-au pierdut pe drum: cariera ei a urmat același traseu spectaculos. La un moment dat, a anunțat că vrea să se retragă când va împlini 45 ani, dar a renunțat să o mai facă.

Așa că iat-o în 9 septembrie 2015, pășind pe scena Ateneului Român ca un fashion icon, într-o rochie verde care-i sublinia talia de viespe. Are 52 ani, dar cine ar putea bănui asta?

Era de la sine înțeles că Anne Sophie Mutter va include în programul ei și lucrări contemporane, cred că ține deja de bradul ei personal să facă acest lucru. Probabil a contribuit mult la această alegere și mariajul ei dintre 2002 și 2006 cu unul dintre cei mai cunoscuți compozitori (și dirijori) contemporani, André Previn, cu care menține în continuare relații foarte bune de prietenie, însă sunt numeroși alți compozitori care i-au dedicat opusuri interpretate de ea în premieră. Este și cazul celor două lucrări care au figurat în partea întâi a concertului de la Ateneu: un Duo concertant de Krzysztof Penderecki, opus din 2010 dedicat chiar celor care l-au interpretat în fața noastră, Anne Sophie Mutter și contrabasistul Roman Patkolo, și o lucrare a cărei premieră a avut loc în august 2015, un Nonet în trei părți de André Previn.

Nu însă aceste lucrări au fost o surpriză, ci interpreții lor; nu Anne Sophie Mutter, excepțională de altfel, ci acei tineri care alcătuiesc "Mutter's Virtuosi"; ba da, și Anne Sophie Mutter, însă nu în calitate de violonistă, ci de Om care a ales să împărtășească din experiența ei și celor mai tineri, dar care au nevoie de ajutor pentru a pătrunde în lumea din ce în ce mai complicată și mai competitivă a scenelor muzicale internaționale. Nici nu a fost nevoie ca Mutter să ridice o privire către ansamblu, fiecare știa exact ce are de făcut. Și pentru că activitatea Fundației Mutter, care susține acest ansamblu "Mutter's Virtuosi", mi se pare atât de lăudabilă, aș cita doar câteva dintre numele celor care au fost bursieri de-a lungul anilor și care acum desfășoară cariere internaționale: violonista Vilde Frang, violoncelistul Daniel Müller Schott, violonista Arabella Steinbacher.

Toată lumea aștepta însă cu sufletul la gură Bach și Vivaldi din program. Firesc, erau două dintre cele mai cunoscute opusuri baroce: Dublul concert de Bach și ciclul "Anotimpurile" de Vivaldi.

Și din nou surprinzător, Anne Sophie Mutter a ales să cânte acest emblematic Concert în re minor pentru două viori și orchestră de Bach alături de trei tineri violoniști: Mihail Ovrutsky (partea I), Ye-Eun Choi (partea a doua), Albrech Menzel (partea a treia). Tempo-urile din părțile întâi și a treia, draconic de rapide, au fost stăpânite suveran doar de Mutter, care reușea să mai facă și acea ornamentică specifică interpretărilor celor specializați în muzica veche. Mutter însăși s-a reinvetat pe sine, pentru că Bach-ul ei din 9 septembrie 2015 era altul decât cel de pe discul apărut în 2008.

Și apoi, Vivaldi și "Anotimpurile"... într-o interpretare care a pus accentul pe programatismul lucrării, pe crearea concretă a imaginilor sugerate de partitură. Aceleași tempo-uri amețitoare în părțile rapide, momente în forte strălucitoare, mici probleme de corelare între clavecinist și restul ansamblului, senzația că Mutter guvernează peste un mic univers care-i aparține.

Muzica barocă este astăzi un teritoriu al explorărilor interpretative: între o interpretare în stil autentic și una, să-i zic, normală, se creează un spațiu al tuturor posibilităților - important este ca interpretul să fie convingător, ceea ce Anne Sophie Mutter și "Mutter's Virtuosi" au reușit, dacă e să ținem cont de reacția publicului care a ovaționat-o până când au venit și așteptatele bis-uri: din nou, "Iarna" vivaldiană și apoi celebra Arie din Suita nr.3 de Bach: pentru mine, tocmai acest din urmă bis a recreat Bach așa cum îl simt mai aproape: cald, filosofic, profund.

A fost surprinzător că interpretarea lui Mutter și a ansamblului ei pentru Vivaldi mi-a amintit de o seară la Filarmonica din Berlin când am ascultat aceleași "Anotimpuri" cu Nigel Kennedy și membri ai filarmonicii berlineze: iată însă o doamnă a viorii care a ales, corect în opinia mea, să fie în continuă schimbare într-o lume care și ea se schimbă atât de repede. Cine și-ar fi închipuit-o pe Mutter susținând cu un fulminant succes un concert (cu muzică clasică), într-un club berlinez (înregistrare păstrată pe cel mai recent disc al ei apărut în august 2015)? Cine știe că unul dintre concertele ei din turneul 2015 cu "Mutter's Virtuosi" este dedicat strângerii de fonduri pentru restaurarea palatului de la Versailles?