Pianista Mara Dobrescu:

Sunt foarte emoționată să o aud pe Maria Joao Pires, pe viu cum se spune. Este prima oară pentru mine. Este o pianistă pe care o admir de ani de zile și care mă inspiră foarte mult și iată că în Festivalul Enescu mi s-a oferit acest cadou, să pot să o urmpresc și aștept cu nerăbdare și concertul de mâine. O versiune extraordinară, plină de trăire, s-a dăruit absolut publicului. Din păcate au fost câteva incidente, de tușituri, telefoane, dar iată că a reușit să treacă peste toate acestea și cu generozitatea, care îi este atât de caracteristică, a trecut peste toate și n-a fost nici măcar o ridicătură de sprânceană. A rămas în lumea ei, absolut concentrată și ne-a dăruit o versiune extraordinară, care o să-mi rămână în memorie mult timp. Când am ascultat-o, mi-am spus, iată că sigur că adevărul, ce este adevărul într-o interpretare? E greu, fiecare crede că îl are și ascultând-o pe Maria Joao Pires, în acest Chopin, mi-am dat seama, mai ales în această parte a doua, magică, mi-am spus, a găsit adevărul, cred că Chopin dacă ar fi fost în sală, ar fi fost foarte bucuros să audă interpretarea, pentru că aveam impresia că-l aud pe Chopin, de fapt. Mă bucur să-l văd și pe Trevor Pinnock, pe care sigur îl auzisem în înregistrări și ce mi-a plăcut foarte mult, era interacțiunea între solist și orchestră și dirijorul care, aveam impresia că parcă o încuraja pe Maria Joao Pires, dar carew avea ochii închiși de cele mai multe ori și nu-l vedea, dar el își exprima plăcerea de a o acompania și era foarte frumos să-i vedem împreună.

Prof.univ.dr. Lavinia Coman:

A fost un concert foarte bun, cu un moment excepțional, prezența pianistei, Maria Joao Pires. Am fost cucerită de farmecul ei, de marea ei artă, care se prezintă sub aspectul celei mai frumoase modestii. A fost o capodoperă de interpretare. Sunt convinsă că i-ar fi plăcut chiar lui Chopin. O bună orchestră germană, un dirijor foarte serios, foarte temeinic, ne-a prezentat piese de mare frumusețe, cum era Schubertul inițial, Schubert-ul rossinian din uvertura italiană și iată că s-a încheiat simetric după Simfonia Oxford de Haydn cu un generos bis, pe care orchestra l-a dat și care este un antract din Suita Rosamunde tot de Schubert. A fost un concert foarte plăcut și extraordinar în momentul Pires. Iarăși spun, pentru că a fost o favoare pentru mine s-o ascult sub cupola Ateneului Român.

Pianista Maria Joao Pires:

Este impresionantă această sală. O atmosferă specială. Este atât de frumos, iar publicul e atât de cald și este minunat. Conexiunea cu muzica nu este atât de greu de realizat, pentru că muzica te duce către conexiunea cu universul, de aceea nu mi se pare greu. Desigur, trebuie să studiem, să trecem uneori prin momente dificile în viață. Este foarte plăcut să poți împărtăși muzica tuturor, iar acest public este unul special. Îmi place mult să colaborez cu Trevor Pinnock, lucrăm împreună de mulți ani, iar această orchestră este deosebită. Mă simt foarte confortabil să lucrez cu ei.

Dirijorul Trevor Pinnock:

Un minunat concert cu muzică de Mozart, care are un caracter oarecum diferit. Esteo bucurie absolută să interpretezi ultimul concert de Mozart, KV 595 în si bemol major cu Maria Joao Pires, iar în partea a doua va fi Simfonia Jupiter, una dintre cele mai minunate compoziții scrise vreodată. Deci, un program bogat.

Sala Mare a Palatului, luni, 7 septembrie, ora 19.30 - Orchestra Simfonică San Francisco - dirijor Michael Tilson Thomas.

Compozitorul Dan Dediu:

Mi se pare o orchestră foarte disciplinată. În primul rând, compartimentul suflătorilor este foarte echilibrat și în același timp foarte precis. Este o caracteristică a orchestrelor americane, faptul că suflătorii au o cultură a sunetului și o cultură a cântatului împreună foarte bună , foarte calitativă.

Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii George Enescu:

Este o orchestră categoric de primă mână. Se vede și se simte. Cred că rigoarea și personalitatea sonoră a orchestrei înseamnă o muncă foarte mare, o dăruire din partea muzicienilor și categoric și un dirijor și un manager care a plecat spre această dăruire și fără discuție și un buget corespunzător. În România, sigur ca să ajungi la asemenea performanțe sunt câteva probleme. O să încep cu bugetul, că e mai la îndemână, dar fără discuție trebuie și o educație a muzicienilor, cred că în Europa, dar mai ales în partea estică și sud-estică lipsește. Performanța mare înseamnă muncă, sigur și talent. N-o spun numai eu, dar înseamnă și foarte multă muncă și cred că și un plus de responsabilitate față de actul muzical. Mi-e teamă că încă sunt foarte multe lucruri de lucrat la aceste aspecte. Da, faptul că este Eroica în programul lor spune și faptul că americanii sau lumea tânără, lumea post-modernă americană, prin excelență sunt vizionari în tot ceea ce fac și construiesc și politic, dar și muzical și artistic. Faptul că îl acceptă pe Beethoven e o notă că Beethoven rămâne etern, rămâne regele muzicii și indiferent de generație și de genul de muzică abordat, Beethoven întotdeauna va place.