În deschiderea acestui eveniment intitulat "De la cunoaştere la recunoaştere" a luat cuvântul Adrian Iorgulescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România:

"Sunt convins că această ediţie a simpozionului va degaja o sumă de idei interesante referitoare la opera inegalabilului nostru George Enescu. Cred că existenţa acestuia este cu atât mai necesară cu cât pe lângă omagiile, uneori mitizate, la adresa lui Enescu, cu diferite ocazii, am citit sau ascultat, păreri contondente referitoare la viaţa şi la opera acestui maestru al muzicii mondiale. Sunt subiecte fierbinţi care merită discutate şi explicate. Sper ca simpozionul din acest an să fie un succes, care să aducă idei noi legate de creaţia enesciană dar mai ales o revalorificare a personalităţii sale în timp şi în spaţiu.

Mai subliniez că rostul nostru aici la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor şi bineînţeles în cadrul simpozionului este acela de a fi slujitorii acestei eminenţe a culturii naţionale".

Aşadar, prima zi a simpozionului (joi, 3 septembrie) a fost dedicată "Sintezelor culturale". Personalităţi ale muzicii româneşti precum Cornel Ţăranu, Viorel Cosma şi Grigore Constantinescu au prezentat lucrări generale despre George Enescu din perspectiva interpretului ( violonist, violist, violoncelist, pianist) dar mai ales din cea de creator, subliind cât de speciale sunt opusurile sale, unele poate pe nedrept uitate iar altele redescoperite recent; Mihai Cosma, Alexandru Bădulescu şi Cristina Lascu au expus alte valenţe ale marelui nostru artist- acelea de pedagog, de promotor al muzicii româneşti şi de simbol social-umanitar, aşa cum a fost perceput în timpurile sale dar şi în ultimele decenii. Alte expuneri au fost cele semnate de Marcel Spinei cu a sa temă legată de Mitul Greciei şi Enescu (de fapt un alt episod dedicat acestui vast subiect, început în ediţiile anterioare ale simpozionului), apoi Constantin Tufan Stan cu un eseu despre Enescu şi Banatul, Olguţa Lupu cu o idee aparte - legată de posibilele explicaţii, (din punct de vedere ştiinţific) despre extraordinara memorie a lui G.Enescu şi nu în ultimul rând Lavinia Coman cu o paralelă între integrala creaţiei de pian creată de Enescu şi de Lipatti, interpretată în special de români începând cu regretata Aurora Ienei şi continuată peste timp de Luiza Borac.

La sfârşitul primei zile a simpozionului dedicată lui George Enescu, a avut loc şi o lansare de carte - "Documente din arhiva Muzeului Naţional George Enescu. Articole de presă despre George Enescu. Volumul VIII - anii 1934-1937". Ediţie îngrijită de Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu. Despre importanţa acestei cărţi Lavinia Coman a spus următoarele:

"Cartea prezintă două mari teme. Una se referă la prezenţa indirectă a maestrului George Enescu în presa anilor 1934-1935. De ce este perceput aşa? Pentru că în acea vreme i s-a întâmplat ceva grav în viaţa personală. Maruca, prinţesa lui iubită, traversa una dintre cele mai cumplite perioade din viaţa sa iar maestrul a întrerupt orice activitate publică pentru a-i fi alături. La rândul său, Yehudi Menuhim pentru a-l sprijini pe maestrul său drag, a luat hotârârea de a prezenta lumii întregi o capodoperă camerală enesciană- Sonata a III-a în caracter popular românesc. Cea de a doua, care ocupă mai mult de jumătate din volum, descrie percepţia publicului şi specialiştilor în legătură cu montarea operei " Oedip" pe scena lirică pariziană în 1936. Din textele parcurse, am descoperit că auditoriul pur şi simplu a fost răpit, uluit, zguduit de această partitură lirică iar cronicile nu mai precupeţesc cu cuvintele de laudă. Aşadar, în totalitatea lor, textele publicate mărturisesc admiraţia publicului pentru marele artist şi totodată am constatat, cu nostalgie, că acum opt decenii, se tipăreau foarte multe ziare iar în acestea cultura înaltă ocupa un loc privilegiat. Ce vremuri!"

În cea de a doua zi a simpozionului (vineri, 4 septembrie) au fost prezentate lucrări înscrise în cea de a doua secţiune a evenimentului intitulată: "Exegeze analitice". Astfel, Ştefan Angi, Nicolae Brânduş şi Vasile Vasile au expus câteva direcţii ale muzicii contemporane legate de retorica melogramelor , de fenomenologie sau de constelaţia enesciană. Apoi, Ana Szilagyi a reuşit o interesantă paralelă între Oedip de Enescu şi Orestia de Aurel Stroe iar Florinela Popa o incursiune în presa nord-americană şi australiană privind Sonata a III-a pentru pian şi vioară. Tot atunci, şi-au susţinut prelegerile şi doi tineri muzicologi din străinătate: din America -Gary Barnett care s-a apropiat de opusurile pentru pian de Enescu şi din Marea Britanie- Benedict Taylor cu un studiu aparte despre construcţia peisajului în muzica enesciană.

Despre cele două zile ale simpozionului, Mihai Cosma, coordonatorul ştiinţific, a declarat:

"Ne-am bucurat de o participare de elită cu cercetători care au spus lucruri extrem de interesante, de binevenite şi de bine puse în pagină. S-au găsit destule teme prin care George Enescu a fost adus în contemporaneitate. Astfel, se infirmă teza cum că simpozionul îşi desfăşoară în continuare activitatea cu o forţare a notei, pentru că nu se mai poate spune nimic nou despre marele artist după atâtea ediţii. Şi iată că nu este aşa. Cei care au prezentat aceste lucrări, au adus puncte de vedere noi, moderne. Astfel, se poate spune că Enescu este actual, atrăgător şi încă nedescoperit".

Şi în cea de a a doua zi a simpozionului a avut loc o lansare de carte- "Ştefan Niculescu: Portret în eterofonie". Ediţie îngrijită de Olguţa Lupu şi Florinela Popa. Un volum care a fost editat şi pentru a marca cei 25 de ani de la înfiinţarea Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi. Despre importanţa acestei cărţi Valentina Sandu-Dediu a spus următoarele:

"Această carte îşi are un binemeritat loc în Festivalul Enescu, pentru că se ştiu foarte bine contribuţiile muzicologice ale maestrului Ştefan Niculescu la analizarea stilului creaţiei enesciene, atât prin celebra monografie dar şi prin multele studii dedicate şi Enescu. Este un prim volum colectiv în limba română, mai este unul editat de Violeta Dinescu în germană. Dar, ce mi-a plăcut la această carte dedicată maestrului Ştefan Niculescu? Cu siguranţă căldura şi rigoarea sa, pentru că există câteva confesiuni, trei la număr, dar în acelaşi timp există şi analize de partituri, de stil sau demersuri istoriografice. Eu cred că maestrul Ştefan Niculescu ar fi fost încântat!"

Şi încă un amănunt: pentru cei interesaţi prelegerile susţinute în acest an, deja se regăsesc traduse în diverse limbi de circulaţie internaţională, în volumul "Proceedings of the George Enescu", publicat de Editura Muzicală.