Ateneul Român, joi, 3 septembrie, ora 17.00 - Concertul Orchestrei Filarmonicii "George Enescu". Dirijor Peter Ruzicka.

Dirijorul Vlad Conta:

Mi s-a părut Filarmonica în formă foarte bună. Mi s-a părut interpretarea maestrului Ruzicka foarte bine construită şi foarte bine structurată, fără nici un elan bombastic, ceea ce îmi place foarte mult. În legătură cu simfonia, eram curios - am auzit şi înregistrarea pe care dumnealui a făcut-o cu NDR, un disc recent… Am auzit această simfonie de trei ori şi o cunosc de când a fost finalizată partitura. Este foarte interesant respectul pe care maestrul Bentoiu îl are pentru şi pentru spiritul lui Enescu; este cunoscut demersul lui înspre a fi cât mai aproape de ce ar putea să reprezinte litera, tocmai pentru atingerea acestui spirit. Eu îl aud în muzica asta; în construcţia ei nu există efecte exterioare şi asta vine de la dirijor. Şi cred că asta a dat un confort Filarmonicii astăzi, care a sunat minunat.

Compozitorul Cornel Ţăranu:

Simfonia a IV-a de Enescu a fost cântată foarte bine. Lucrarea domnului Ruzicka este o lucrare foarte echilibrată, care e foarte expresivă şi Poemul lui Bartok… cred că e prima dată când se cântă în România - e o lucrare de tinereţe, cu influenţe Liszt în special, dar care merita cântată şi Bravo! Filarmonicii, care s-a purtat excelent.

Sala Palatului, joi, 3 septembrie, ora 20.00 - Berliner Philharmoniker. Dirijor Sir Simon Rattle.

Ioan Holender, directorul artistic al Festivalului "George Enescu":

Este orchestra cea mai renumită din lume. Este, cumva, pentru noi, spiritual, prin orchestra aceasta al cărei destin l-a condus şapte ani Sergiu Celibidache al nostru. Prezenţa şi entuziasmul dumneavoastră în decursul celor şapte ediţii de când am avut onoarea să alcătuiesc programul Festivalului Enescu, am făcut din acesta un eveniment de frunte în arta şi în cultura ţării noastre, un adevărat brand a tot ce e mai bun în România de astăzi. Este ultima ediţie a festivalului care este sub oblăduire mea. Îmi pare rău că mă despart de dumneavoastră în această sală de congrese şi de partid. Îmi pare rău… cu toate încercările, cu toate intervenţiile, toate promisiunile care mi le-au făcut toţi preşedinţii României de după revoluţie şi mai toţi prim-miniştrii, inclusiv primarul oraşului… n-au făcut ca nici măcar un proiect al unei săli de concerte demnă şi decentă de cultura acestei ţări să se facă. Aşa că eu vă spun … rămâneţi credincioşi Festivalului Enescu!

Laurenţiu Dincă, violonist în Orchestra Filarmonicii din Berlin:

Această orchestră are un repertoriu uriaş şi, pe timpuri, când am intrat eu, erau toate imprimările care se făceau cu Herbert von Karajan; se făcea toate direct, fără repetiţie. Totul îţi vine dintr-o dată în faţă şi trebuie să studiezi ziua şi noaptea, pentru că lumea se aşteaptă să cânţi imediat… şi erau foarte puţine repetiţii; numai trei repetiţii cu numai două ore şi jumătate.

Simon Rattle, dirijorul nostru, are de multe ori idei speciale şi acest program este o concepţie specială, adică muzică de la o mie nouă sute treizeci şi ceva, una din partea răsăriteană europeană şi alta din partea vestică europeană, amândoi compozitorii fiind influenţaţi de Gustav Mahler. Se aude şi la Şostakovici, mai ale în părţile acelea de burlescă, iar la Britten, în ultima parte - Simfonia IX-a de Mahler. Deci, este un gând ascuns şi te solicită ca spectator să îţi faci gânduri… de ce e aşa şi nu e aşa. Nu numai eu, şi domnul Constantinescu, şi toată conducerea Festivalului ne-am străduit foarte, foarte mult ca să venim aici. Adevărul este că orchestra are zeci de invitaţii pe masă, însă bineînţeles că nu se poate să le onorăm pentru că în Berlin trebuie să cântăm cel puţin 95 de concerte pe an. Bineînţeles că după această impresie e mai uşor de rechemat, decât pentru prima oară… deci, eu am speranţă.

Am simţit căldura românească pe care o cunoşteam de pe timpuri şi care şi pentru colegii mei a fost foarte plăcută. Ne-am simţit foarte bine aici. Din păcate stăm foarte puţin. Plecăm imediat înspre Austria.