În mijlocul verii, Italia ne atrage cu al său gust desăvârşit pentru frumos, sculptat în piatră, pe pânză sau în sunete, leagăn al muzicii baroce deschizând orizonturi pentru toată Europa. Şi dintr-o multitudine de opțiuni, alegem peisajul lagunei veneţiene, acolo unde măştile se amuză în secolul în care apare Enciclopedia. "Sub această deghizare de carnaval, scrie un autor, se intuieşte sinceritatea pură - deghizat în preot apare muzicianul".

Două ediţii Antonio Vivaldi sunt programate în acest sfârşit de săptămână, nu doar un profil de compozitor, posibil schiţă a unei epoci, sau istoria unei vieţi care continuă să ne fascineze atunci când suntem pasionați de muzică și căutăm frumosul, dublat și de o mare cantitate de mister care, în acest caz ni se oferă din plin, prin episoade rămase necunoscute, chiar şi celor mai perseverenţi istorici. Desigur muzica ne salvează, pentru că acoperă paginile albe ale biografiei lui Antonio Vivaldi.

Până la finele secolului al XVIII-lea, nici un oraş italian nu rivaliza cu Veneţia în ceea ce priveşte arta spectacolului. A fost primul oraş care şi-a dechis teatrele de operă pentru publicul obișnuit, nu cel aristocrat, public subjugat de magia unui Carnaval celebru în întreaga Europă. Aveau veneţienii un apetit uriaş pentru muzică, iar opera domina de departe peisajul lagunei, şi aceasta înainte de afirmarea şcolii napolitane.

Două ipostaze principale apar în profilul componistic al lui Antonio Vivaldi - creator a peste 500 de concerte instrumentale şi autor a peste 45 de opere, (păstrate până în prezent), aceasta alături de statutul de impresar, profesor şi dirijor la Ospedalle della Pieta. Veneţia îşi transforma orfelinatele în Conservatoare, şi îl angaja pe acest preot ca maestro di violino. Avea obligaţia, citez - "de a le instrui pe tinerele fete în compoziţie şi în interpretarea concertelor." Vivaldi a creat acolo o orchestră redutabilă, cea mai disciplinată din Italia, potrivit istoricilor . Desigur, pentru noi compozitorul rămâne în actualitate, ca atare vă invit în cele 8 ore care îi sunt dedicate la Radio România Muzical să parcurgem împreună, nu doar nenumărate concerte pentru cele mai diverse instrumente soliste, dar și selecțiuni din operele sale - La verita in cimento, Farnace, La fida nimfa și altele, alături de câteva pagini din repertoiul sacru - Dixit Dominus, Gloria, Nisi Dominus, pentru ca la final să reascultăm Vivaldi recompus de Max Richter, un album al anului 2012, avându-l ca solist în cele patru Anotimpuri pe violonistul Daniel Hope. Audiție plăcută !