Arta pianistului Pascal Rogé este sinonimă cu rafinamentul francez. Ravel, Poulenc, Satie sau Saint-Saens sunt tot atâtea tărâmuri sonore în care Rogé și-a exersat tușele fine, nuanțele delicate și o paletă de expresii ce l-au adus în atenția discofililor și a revistelor de specialitate, care i-au acordat două Premii Gramophone, un Mare Premiu al Discului și un Edison.

Născut la Paris, pe 6 aprilie 1951, Pascal Roge a intrat în lumea bună a muzicii de la vârsta adolescenței. La 16 ani participa la prima sa competiție internațională importantă - Concursul Internațional "George Enescu" de la București, ediția 1967, obținând un valoros loc 5, într-o ediție în care pe prima poziție s-a situat Radu Lupu, pe atunci în vârstă de 22 de ani, iar pe locul al 2-lea - Dan Grigore, care avea 24 de ani. În competiție se mai înscriseseră și alte nume care ne sunt astăzi binecunoscute: Cristina Ortiz sau Francois Joel Thiollier. Un an mai târziu, Rogé semna un contract de exclusivitate cu Casa de discuri Decca, iar în 1971 - la 20 de ani - obținea Premiul I la Concursul Internațional Marguerite Long de la Paris, rampă de afirmare pentru cei mai mulți dintre pianiștii francezi. Devenise între timp student al Conservatorului din Paris și sfaturilor lui Julius Katchen le adăugase și pe acelea ale profesoarei secolului, cum a fost numită Nadia Boulanger.

Repertoriul său, centrat pe compozitori francezi, a fost gravat de suport digital; au apărut astfel integrala opusurilor pianistice ale lui Francisc Poulenc, Maurice Ravel, patru albume cu lucrări de Erik Satie. Nu îi sunt străine nici creațiile lui Bartok sau Mozart și cel mai recent proiect discografic al său cuprinde integrala Debussy.