"Rossini, divino maestro, iartă-i pe compatrioţii mei care te bârfesc pe hârtie de scris şi pe hârtie sugativă. Eu unul, mă delectez în sunetele tale aurite, în razele tale melodioase, în visurile tale scânteietoare care zburătăcesc în jurul meu ca nişte fluturi sărutându-mi parcă inima cu buzele graţiilor. Divino maestro, iartă-i pe compatrioţii care nu văd adâncimea muzicii tale pentru că ai acoperit-o cu petalele de trandafiri ale melodiei..." - i-a scris la un moment dat Heinrich Heine celebrului compozitor al... nu mai puţin celebrei opere "Bărbierul din Sevilla", cerându-i iertare în numele compatrioţilor săi nemţi - pe atunci, poate mai obtuzi - şi oferind muzicii rossiniene una dintre cele mai poetice descrieri. Sunete "aurite", raze "melodioase", visuri "care zburătăcesc ca nişte fluturi" şi "petalele de trandafiri ale melodiei" l-au "delectat" pe marele poet şi prozator german aşa cum au delectat o lume întreagă până azi, fără încetare; şi cum continuă să delecteze orice meloman - fie că el asistă la un spectacol de operă rossiniană ori, doar o ascultă în intimitatea casei sale...

"Rossini, divino maestro" în 2017, la MET

Il Barbiere di Sevilla a intrat în repertoriul Teatrului "Metropolitan" din New York, încă din prima stagiune a teatrului, mai exact, pe 23 noiembrie 1883; şi s-a cântat până azi de 623 de ori. Cea mai recentă punere în scenă a acestei partituri la MET datează din 2006 şi aparţinând regizorului Bartlett Sher: "o nebunie de spectacol" - o caracteriza în urmă cu un deceniu, Peter Gelb.

În actuala stagiune, Il barbiere marca "Bartlett Sher" a revenit cu o distribuţie conform căreia 3 dintre cele 5 roluri principale sunt susţinute de respectivii artişti în premieră la MET; baritonul suedez Peter Mattei - interpretul rolului titular şi bas baritonul italian Maurizio Muraro - fiind cei 2 care au făcut parte din distribuţiile primelor spectacole, în timp ce, baritonul Mikhail Petrenko interpretează rolul Don Basilio pentru prima oară în cariera sa, iar soprana Pretty Yende (Rosina) şi tenorul Dmitri Korchak (Contele Almaviva) îşi reiau nişte roluri cântate în prealabil, cu mare succes, pe alte scene lirice: Yende - a cântat până acum Rosina la Operele din Paris şi Oslo, iar Korchak - rolul Almaviva, la Opera de Stat din Viena şi Teatrul Regal din Madrid.

Interpretări noi pentru o partitură "veche" de 201 ani va aduce aşadar spectacolul de sâmbătă (28 ianuarie, ora 20.00) preluat de Seara de operă în transmisiune directă de la MET. Interpretări noi ale unei opere care se poate lăuda până acum cu câteva versiuni cu adevărat excelente - şi aleg cu maxim subiectivism să amintesc doar înregistrările de studio RCA din 1957 (cu Maria Callas în fruntea distribuţiei ) şi cea din 1974, EMI (cu Beverly Sills, Nicolai Gedda şi Sherril Milnes), sau înregistrările video ale extravagantei producţii semnate de Jean Pierre Ponelle de la "Scala", filmată în 1974 (cu Teresa Berganza şi Hermann Prey) şi ale producţiei lui John Cox datată 2009 de la "Covent Garden" (cu Joyce di Donato şi Juan Diego Florez). Şi, binenţeles, tot noi vor fi şi comentariile - însoţite de câteva surprize muzicale cu adevărat de excepţie aduse de invitatul meu în studio, baritonul Nicolae Constantinescu.