Duminica aceasta, în 6 martie 2016, ne întâlnim cu o oră mai devreme la Opera în interpretări de referință. Motivul? Transmitem în direct de la Opera de Stat Bavareză din München premiera spectacolului verdian Bal mascat, prezentat în regia lui Johannes Erath, artist laureat în 2008 al premiului pentru regie oferit de Fundația Götz Friedrich.

Distribuția este de zile mari, cu tenorul polonez Piotr Beczala în rolul Riccardo, baritonul George Petean în partitura lui Renato, cu soprana germană Anja Harteros ca interpretă a Ameliei și mezzosoprana născută la Hamburg, Okka von der Damerau, în rolul Ulricăi. Soliștii, orchestra și corul Operei de Stat din München se vor afla sub bagheta dirijorală a maestrului Zubin Mehta, unul dintre foștii directori muzicali ai instituției germane, în perioada 1998-2006, actual membru de onoare al Operei bavareze.

În pauză puteți asculta interviuri acordate în exclusivitate de Piotr Beczala și Okka von der Damerau. 

Un ballo în maschera, al 23-lea titlu de operă în catalogul celor 28 compuse în total de Giuseppe Verdi, are la bază un libret de Antonio Somma și a fost cântată pentru prima dată la Teatrul Apollo din Roma în 17 februarie 1859. Libretul italian a fost adaptat destul de rapid după Gustave III ou le bal masquéal dramaturgului francez Eugène Scribe - o piesă pusă în muzică atât de compozitorul francez Daniel-François Auber, în 1833, cât și de creatorul italian Saverio Mercadante, în 1843.

Opera lui Verdi era o comandă a Teatrului San Carlo din Napoli, ceea ce a însemnat că în operă, care s-a bucurat de un enorm succes încă de la premiera sa, au fost făcute diverse compromisuri - povestea asasinării regelui Gustav al III-lea al Suediei în 1792 s-a lovit de cenzura napolitană, ceea ce a dus la mutarea acțiunii de la Stockholm la Stettin (în Polonia), în secolul al XVII-lea, iar rangul protagonistului a fost schimbat de la Rege la Duce. Din păcate întâmplarea a făcut ca exact înainte de începerea repetițiilor la Napoli, în ianuarie 1858, un italian să încerce să îl ucidă pe Îmoăratul Napoleon al III-lea al Franței; evenimentul I-a făcut pe cenzorii napolitani să ceară încă mai multe modificări în opera lui Verdi, iar compozitorul a preferat să rupă colaborarea, lucrând în continuare cu Teatrul Apollo din Roma, locul premierei acestei opere.