Joi, 02 noiembrie 2023, ora 19.00

Sala de concerte "Enescu - Bartók"

CONCERT VOCAL - SIMFONIC

Requiem Parastas

Dirijor: Tiberiu Soare

Soliști: Teodora Gheorghiu - Soprană

Janetka Hoșco - Alto

Cristian Mogoșan - Tenor

Florin Estefan - Bariton

În program:

J. Sibelius - Suita "Pelléas et Mélisande"

Martian Negrea - Requiem Parastas

Începutul lunii noiembrie marchează în calendarul religios o zi în care cerul se luminează mai mult decât oricând, pentru cei dragi trecuți în neființă. Data de 1 noiembrie poartă cu ea semnificația "Zilei Morților" sau a "Luminației", atunci îndreptându-se toate gândurile noastre spre cei dragi care nu mai sunt printre noi. Lumânările aprinse în noaptea de 1 noiembrie fac ca fiecare mormânt să devină un altar al luminii și astfel conexiunea dintre cei vii și cei morți devine una cât se poate de puternică. Chiar dacă Ziua Morților se regăsește în spiritualitatea Bisericii Romano-Catolice, ea a fost preluată și de creștinii ortodocși, luterani, calvini sau unitarieni.

Oradea poate fi considerată o intersecție a religiilor și din acest motiv, începutul lunii noiembrie este marcat de această sărbătoare. Joi, 2 noiembrie, Filarmonica de Stat Oradea va prezenta publicului un concert care încearcă să apropie sufletele celor vii de sufletele celor decedați, muzica fiind mijlocul cel mai bun prin care lumina să ia naștere pe pământ și să ajungă până la Cer. Concertul va avea loc începând cu ora 19.00 la sala de concerte "Enescu-Bartók", iar programul acestuia este alcătuit din două lucrări profunde și totodată luminoase prin esența lor: Suita "Pelléas et Mélisande" de Jean Sibelius și "Requiem Parastas" de Marțian Negrea. Dirijorul concertului va fi maestrul Tiberiu Soare, iar alături de acesta vor urca pe scenă soliștii: Teodora Gheorghiu - soprană, Janetka Hoșco - alto, Cristian Mogoșan - tenor și Florin Estefan - bariton.

"Pelléas and Mélisande" este o piesă simbolistă, scrisă de dramaturgul belgian Maurice Maeterlinck, care are ca subiect iubirea condamnată și interzisă a celor două personaje din titlu. Premiera piesei a avut loc în anul 1893. Nu a fost considerată niciodată o piesă de succes, fiind însă citită și admirată pe o scară largă de către elita simbolistă, prin reprezentanți precum August Strindberg sau Rainer Maria Rilke. Mai mult de atât, a inspirat numeroși compozitori din secolul XX. Cea mai reușită lucrare din domeniul muzicii este opera cu titlul omonim din creația lui Claude Debussy. Alături de acesta, au mai compus Gabriel Fauré, Arnold Schoenberg și Jean Siberlius.

Lucrarea "Pelléas et Mélisande (Pelléas och Mélisande)" din creația lui Jean Sibelius este o piesă incidentală, scrisă în anul 1905 și împărțită în 10 părți: Câte o uvertură pentru fiecare din cele 5 părți și câte un fragment. Premiera lucrării lui Sibelius a avut loc la Teatrul Suedez din Helsinki, la 17 martie 1905, iar la pupitrul dirijoral s-a aflat compozitorul finlandez, Jean Sibelius. Mai târziu, compozitorul a rearanjat muzica, creând o suită formată din 9 părți, pe care a publicat-o cu numărul de opus 46, care a devenit ulterior una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale.

Mișcările sunt împărțite astfel:

I. La poarta castelului. Corzile creează atmosfera printr-o temă scurtă, care este apoi reiterată cu ajutorul suflătorilor, introducrea fiind apoi încheiată tot de către corzi. Această secțiune este familiară televiziunii britanice, deoarece este tema celui mai longeviv program englez de televiziune "The Sky at Night" de la BBC, care se difuzează din 1957 până în prezent.

II. Mélisande este adusă în scenă printr-un solo de corn englez, urmat de un intermezzo scurt, dar care poate fi omis în concerte.

III. Se petrece pe malul mării.

IV. Acțiunea are loc primăvara, într-un parc, materialul melodic fiind exprimat prin sonorități dense ale corzilor.

V. Cele trei surori oarbe, mișcare exprimată printr-un alt solo al cornului englez, căruia îi răspunde orchestra prin armonii impresionante ale orchestrei.

VI. Scena "Pastorala" este construită din sonoritățile instrumentelor de suflat și a celor cu coarde, expunând subtilitatea muzicii de cameră.

VII. Mélisande se află la roata de tors. Această imagine este cea mai extinsă și mai dramatică din toată lucrarea.

VIII. Mișcarea a opta pregătește finalul

IX. Moartea Mélisandei. Povestea tragică a iubirii condamnate își găsește finalul.

Marțian Negrea a fost unul dintre cei mai prolifici compozitori transilvăneni ai secolului XX. S-a născut la Vorumloc (denumirea actuală Valea Viilor, județul Sibiu) în 29 ianuarie 1893 și s-a stins din viață la București, la 13 iulie 1973. A fost compozitor, profesor și dirijor. A început studiile muzicale la Sibiu în anul 1910 și le-a definitivat apoi la Viena, între 1918-1921 cu profesorul de origine română Eusebie Mandicevschi și cu Franz Schmidt. Limbajul său armonic a fost influențat puternic la Viena de către tradiția muzicală germană și de tendințele postromantice ale acelor timpuri. Acestea s-au îmbinat apoi cu ambianța muzicală pariziană, întâlnită la Gabriel Fauré, Claude Debussy și Maurice Ravel, exercitând și aceasta o puternică influență a viziunii sale componistice. Așadar, stilul său a rezultat din tradiția muzicală vieneză și cea pariziană.

După finalizarea studiilor s-a întors în România, ocupând timp de două decenii postul de profesor la Conservatorul din Cluj, unde a predat forme, teoria instrumentelor și dirijat-orchestră și apoi fiind angajat pentru alte două decenii la Conservatorul din București. În calitate de compozitor, Marțian Negrea a abordat toate genurile.

Lucrarea vocal-simfonică religioasă "Recviem-Parastas" a fost compusă de către Marțian Negrea în anul 1956. Este inedită prin faptul că ritul ortodox nu se bucură de aceeași bogăție de lucrări vocal-simfonice de dimensiuni restrânse (precum motetul de exemplu) sau extinse (precum recviemul sau missa), așa cum se întâlnește în ritul catolic, fiind așadar o lucrare importantă nu doar pentru creația românească, ci și pentru întreaga creație ortodoxă. Din păcate, chiar dacă a fost finalizată în anul 1956, premiera Recviemului a avut loc la aproape două decenii după moartea lui Marțian Negrea, în anul 1990. Aceasta a putut fi auzită prima dată la Timișoara, maestrul Remus Georgescu aflându-se la pupitrul Filarmonicii "Banatul".

Lucrarea este structurată în șapte mișcări medii sau mari, iar textele care pot fi auzite sunt preluate din slujba ortodoxă de parastas. Mai mult de atât, ordinea acestora este chiar cea întâlnită pe parcursul slujbei. Lucrarea diferă față de celelalte din acest gen provenite din mediul catolic, prin faptul că nu oferă o paletă bogată de contraste de ton și imagistică și un impact atât de puternic între omenesc și divin. Intensitatea este de altă natură, recviemul ortodox având o atitudine mai obiectivă față de aspectele menționate. Ceea ce poate fi consemnat la compozitorul ardelean este autenticitatea expresiei, fără însă a exista contraste abrupte. Temele lucrării sunt reprezentate de cântări tradiționale, din a căror dezvoltare se naște discursul muzical. Aceste teme sunt preluate de la Biserica Mitropolitană din Sibiu și aparțin stilului neo-bizantin, în forma regională întâlnită în sudul Transilvaniei. Astfel se întâlnesc caracteristici care îmbină folclorul cu muzica religioasă. Acestea se accentuează fiind îmbrăcate de regulile armoniei și de tehnicile componistice, caracterizând astfel mediul sonor pe care Negrea îl creează în opera sa.

Soprana Teodora Gheorghiu s-a născut la Brașov în anul 1978 și a studiat la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca. A debutat pe scena Operei Naționale Române din Cluj în anul 2002 în rolul Reginei Nopții din opera "Flautul fermecat" de Wolfgang Amadeus Mozart. În același rol a fost distribuită un an mai târziu, pe scena Operei Naționale București. De asemenea, soprana a câștigat bursa vieneză "Herbert von Karajan" și Premiul al II-lea la Concursul "George Enescu" din București. Astfel s-a deschis poarta către cariera sa internațională, devenind solistă a Operei de Stat din Viena. Primul rol interpretat pe această scenă a fost Adina din "L'Elisir d'amore" (Elixirul dragostei) de Gaetano Donizetti. Pe lângă repertoriul de operă, Teodora Gheorghiu abordează și repertoriul vocal-simfonic și cel de lied.

Mezzo-soprana Janetka Hoșco a început studiul muzicii în orașul natal, Oradea și a continuat la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, fiind în prezent studentă la clasa de canto a lect. univ. dr. Florin Estefan. Printre realizările sale profesionale se numără Premiul I obținut la Concursul Internațional "Emanuel Elenescu" de la Piatra-Neamț. Janetka Hoșco a debutat pe scena Operei Naționale Române din Cluj-Napoca cu rolul Olga din "Evgheni Oneghin" de Piotr Ilici Ceaikovski.