Ca fondator al ansamblului “Les Musiciens du Louvre”, l-am putea uşor bănui pe dirijorul francez Marc Minkovski de faptul că şi-a propus să devină unul dintre cele mai solide bastioane de apărare şi susţinere a muzicii franceze, începând cu Barocul timpuriu. Iar în 1982, când au pornit la drum, realitatea le dădea, fără îndoială, dreptate: marea tradiţie componistică a Franţei, strălucitoare încă din vremea Regelui Soare, părea, pe atunci, pur şi simplu istorie; şi poate că nu am şti ce înseamnă cu adevărat Rameau, Lully, Jean-Féry Rebel, Charpentier, Jean-Joseph de Mondonville, Jean-Joseph Mouret sau Marin Marais, dar şi Étienne Nicolas Méhul sau chiar Jacques Offenbach fără contribuţia discografică salutară a lui Minkovski şi a ansamblului său.

Însă viziunea iniţială, chiar dacă a înglobat această dimensiune, a neuitării trecutului francez, s-a dovedit cu mult mai mult decât atât: pentru că „Les Musiciens du Louvre” nu ocoleşte niciunul dintre marii autori ai Barocului, în general. De fapt, ansamblul, ancorat în realitatea interpretării informat istorice, abordează un spectru repertorial de la baroc la romantism pe instrumente de epocă – inclusiv Richard Wagner. Şi, evident, o face cu fervoare şi persuasiune, cu farmec şi mult, mult rafinament.

Portret în trei filtre (Jean-Philippe Rameau, Jacques Offenbach, Wolfgang Amadeus Mozart) miercuri, 4 octombrie 2017, începând cu ora 10,00, în prima oră de "Arpeggio".