Într-o notă nostalgică, cu un fundal sonor ce trădează un recital live într-un club de jazz (unul faimos din Atlanta), muzica se înfiripă cu o infinită tandreţe. Este Jancy Kőrössy cântând pentru studenţii săi americani, de mult, în 1975, şi din fericire înregistrat. Şi ascultând această muzică, apărută pe disc sub titlul "Romanian landscapes" , nu poţi să nu rămâi înmărmurit descoperindu-i imensa valoare, dincolo de tot ce a dăruit tradiţia consacrată a jazzului nord-american pe care pianistul român de origine maghiară l-a iubit atât de mult şi căruia i-a consacrat întreaga sa viaţă.

Foarte puţine sunt datele care au ajuns până la noi despre cei peste 30 de ani petrecuţi de Jancy Kőrössy în Statele Unite ale Americii, după ce a părăsit, în 1968, România. Puţine şi totuşi excepţionale - dacă ne gândim la suita de muzicieni cu care pianistul a colaborat - Lee Konitz, Woody Herman, Phil Woods, , Zoot Sims, Ray Brown, Milt Jackson, Percy Heath, sau dacă evocăm cuvintele jazzologului Willis Connover, realizator al unei rubrici celebre la "Vocea Americii" care îl numeşte "cel mai autentic pianist de jazz european". Recunoaşterea valorii sale se face de-altfel la cel mai înalt nivel. În 1975, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Jimmy Carter îi oferă distincţia "Lieutenant Governor's Award of Excellence" pentru ceea ce a realizat în muzica de jazz.

Şi tot în 1975 Jancy Kőrössy îşi reamintea într-o seară specială de România. Detalii despre acest episod aflăm din booklet-ul dublului album apărut la casa de discuri "7dreams" înfiinţată de saxofonistul Nicolas Simion, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai pianistului (materialul la care mă refer a fost lansat la câteva luni după dispariţia lui Jancy Kőrössy, la începutul anului 2013).

"Odată ce am ajuns în Statele Unite ale Americii, ţara după care tânjeam...priorităţile mele s-au schimbat, stilul de viaţă de asemenea. Am început să mă gândesc mai des la copilărie, la locurile pe care le-am vizitat ca să realizez în cele din urmă, cât de frumos este peisajul României ! Aşa că a început să-mi fie dor. Această înregistrare a fost făcută în Atlanta într-o atmosferă foarte specială. Câţiva studenţi au venit să mă asculte, eram atât de bucuros pentru că îmi erau alături. Dar odată aşezat la pian, brusc un flashback mi-a revenit în memorie, amintindu-mi excursiile pe care le făceam cu tatăl meu, călătorind prin Transilvania cu trenul...aşa că degetele mele au început să atingă clapele ca şi când aş fi cântat o compoziţie scrisă în avans. Dar de fapt, degetele mele îmi urmau gândurile şi amintirile despre ţara în care m-am născut."