Semn, intenție și sens, acestea sunt nivelurile pe care Constantin Bugeanu, cel considerat părintele școlii dirijorale românești le considera esențiale în configurarea devenirii artistice. Personalitate românească uriașă și complexă a celei de-a doua jumătăți a secolului XX, Constantin Bugeanu de la a cărui naștere se împlinesc 100 de ani în 18 mai a exercitat o influență esențială asupra unor personalități autohtone binecunoscute în prezent, cum sunt Cristian Mandeal, care vorbește mereu cu căldură și afecțiune despre maestrul său, Horia Andreescu, Peter Oschanitzky și Ion Marin. La rândul său, Constantin Bugeanu a venit în contact cu mentori pregnanți, dintre care îi amintim pe Sabin Drăgoi, cu care a studiat la Timișoara, Mihail Jora, Ionel Perlea și Constantin Brăiloiu la București și Clemens Krauss la Salzburg, așadar a beneficiat de o bază teoretică situată la cele mai înalte standarde.

Constantin Bugeanu se remarca prin rigurozitate, printr-o neobosită capacitate analitică și o permanentă deschidere pentru paleta repertorială, fiind interesat atât de creațiile marii tradiții sonore cât și de cele moderne, semnate de Bartok, Stravinski, Schönberg și Hindemith. Ca șef de orchestră a abordat mereu partitura aproape cu religiozitate. "Este foarte important a te smeri în fața dreptului primordial al autorului" spunea Constantin Bugeanu, pentru care noțiunea de adevăr sonor se situa deasupra impulsurilor subiective. Pentru apreciatul muzician român, dirijorul autentic exclude din start orice intenție de grandilocvență, orice impuls teatral, gestul său rămânând mai ales funcțional, acest lucru neînsemnând epurarea emoției, dimpotrivă, ci slujirea ei din perspectiva mesajului originar al compozitorului.

Muzicianului polivalent care a fost Constantin Bugeanu îi dedicăm rubrica Interpretul zilei din 18 mai 2016, exact atunci când se împlinesc 100 de ani de la nașterea sa, în cadrul emisiunii Arpeggio.