Cântările bizantine din Săptămâna patimilor - pregătirea prăznuirii Învierii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos

S-a spus, nu fără temei, că Postul cel Mare constituie călătoria duhovnicească a Bisericii către Paşti. Imnografia acestei perioade exprimă pogorârea la iad a Mântuitorului, ca început al Învierii şi ca temei al mântuirii omului, împlinind în lume o lucrare cu un evident caracter cosmic. În Sfânta şi Marea Sâmbătă, creştinii ortodocşi şi greco-catolici se află în ultima zi de pregătire înaintea prăznuirii Învierii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos, a Sfintelor Paşti. După cele şase săptămâni ale Postului Mare, după Duminica Floriilor, numită şi Intrarea Domnului în Ierusalim, a urmat Săptămâna Patimilor, cu Deniile din fiecare seară, care au culminat cu Denia celor 12 Evanghelii (din Sfânta şi Marea Joi) şi cu Denia Prohodului Domnului, din Sfânta şi Marea Vineri. În acest context am socotit că este potrivit să vă ofer câteva dintre cântările liturgice bizantine care împodobesc, în aceste zile, slujbele bisericeşti. Vom asculta cântări în limba română şi în limba greacă, interpretate de Grupul psaltic "Nectarie Protopsaltul", din Bucureşti şi de Corul Bizantin Grec. Astfel, vom avea posibilitatea să comparăm textele şi structurile melodice originale cu cele traduse şi adaptate în limba română.

Troparul - cea mai succintă entitate poetico-muzicală a imnografiei bizantine

"Când slăviţii ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint îmbolnăvindu-se, s-a întunecat, şi judecătorilor celor fără-de-lege, pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat." Acestea sunt primele cuvinte ale troparului, în ehul al patrulea plagal, care se cântă la Denia din Sfânta şi Marea Joi. În această zi, Tradiţia Bisericii pomeneşte patru fapte: spălarea picioarelor ucenicilor, de către Mântuitorul Hristos, Cina cea de taină, constituită în transmiterea dumnezeieştilor Taine, rugăciunea Domnului cea mai presus de fire şi trădarea lui Iuda. Din punct de vedere imnografic, troparul este o entitate cu dimensiuni reduse, bazată pe o strofă singulară şi articulată unitar, reprezentând descrierea poetico-muzicală concisă a semnificaţiei sărbătorii a cărei slujbă este săvârşită. Cele două variante interpretative (greacă şi română) ne vor permite să sesizăm filiaţia comună a textelor muzicale, care sunt bazate pe formule melodice omogene şi repetitive, determinate, la rândul lor (şi în mod esenţial) de concizia şi formele poetice ale textului grecesc.

Denia Prohodului Domnului - teologie şi doxologie prin cântarea bizantină

"În mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase, şi s-au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă preaslăvind." În Sfânta şi Marea Vineri, seara, se săvârşeşte, în bisericile ortodoxe, Denia Prohodului Domnului, care simbolizează îngroparea dumnezeiască şi trupească a Mântuitorului Hristos. Cântările Prohodului sunt în număr de trei şi se cântă în stil antifonic, de două sau mai multe grupuri de psalţi; fiecare cântare se compune din mai multe tropare, precedate de câte un stih (sau vers) din Psalmi, care se interpretează în stilul recitativ. Prima şi a doua sunt compuse în ehul întâi plagal, iar a treia în ehul al treilea. Cea dintâi traducere românească a cântărilor Prohodului este datorată lui Macarie Ieromonahul, la începutul veacului al XIX-lea, împlinind o necesitate liturgică a bisericii române. În cadrul ediţiei speciale din această seară vă invit să ascultăm împreună câteva strofe din cadrul celor trei cântări ale Prohodului Domnului, interpretate mai întâi în limbile greacă şi arabă, de psalţii Corului Bizantin Grec, şi apoi în română, de Grupul psaltic "Nectarie Protopsaltul".

Vă invit, aşadar, sâmbătă 30 aprilie 2016, de la ora 17.30, la "Muzici tradiţionale", să descoperim împreună "vocile sacrului" într-o ediţie specială, cuprinzând cântări bizantine din Săptămâna Patimilor Domnului. Vă doresc tuturor să vă bucuraţi de Învierea Domnului, cu pace şi cu lumină în suflete!