ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Recomandări Înapoi

VIDEO. Serghei Prokofiev 125 – la Grădina de sunete în acest week-end

Publicat: vineri, 22 Aprilie 2016 , ora 9.41

Starea Prokofiev

E greu să spui ceva ce nu s-a mai spus despre un astfel de compozitor, de aceea dorința mea este să vă ofer "starea" Prokofiev, intr-un mozaic de lucrări alese din creația sa, dar care schițează fără doar și poate portretul acestui imens creator al secolului XX.
Serghei Prokofiev a fost contemporan cu Claude Debussy, Maurice Ravel, Arnold Schonberg, George Enescu, Bela Bartok, Alexander Skriabin, Igor Stravinski, Edgard Varese, Olivier Messien și alți inovatori din lumea muzicii primei jumătăți a secolului trecut. Despre Prokofiev spunem că este la rându-i un inovator, un creator cu o personalitate plină de originalitate și cu o nemărginită imaginație.


"Nu sunt capabili sa spună dacă îl cânt bine sau nu."

Primele succese în muzică le-a opținut în timpul studiilor la Conservatorul din Sankt Petersburg. De altfel a absolvit cu note excepționale conservatorul, în 1914 și a fost recompensat cu un pian.

În 1912 Serghei Prokofiev definitivează partitura primului concert pentru pian, o partitură a cărei parte solistică o interpretează în premieră la Moscova în același an. În 1914, participă cu acest concert, la Concursul de interpretare al Conservatorului din Sankt Petersburg, chiar dacă regulamentul cerea interpretarea unei lucrări clasice, publicate. Prokofiev și-a publicat concertul în 20 de exemplare și s-a prezentat în fața juriului prezidat de Alexander Glazunov. Impresionat de pianistica lui, juriul i-a acordat Premiul Anton Rubinstein, deși ironic, Prokofiev ar fi spus că juriul nu poate fi capabil să spună dacă îl cânt bine sau nu.

O sonată din vremea din vremea decretului Zhdanov

În 1948 Serghei Prokofiev a fost acuzat de "formalism anti-democratic" prin decretul Zhdanov. Cu toate acestea Prokofiev a continuat să compună fără să fie sigur că noile sale lucrări vor mai fi ascultate vreodată în public Totuși, compozitorul s-a bucurat de sprijin personal și artistic din partea noii generații de interpreți ruși, incluzându-i aici pe Sviatoslav Richter și Mstislav Rostropovici.
Prezent la un recital al lui Rostropovici, Prokofiev a fost atât de impresionat de interpretarea acestuia, încât i-a dedicat o sonată, Sonata pentru violoncelul și pian Op 119. Abia în 1950 Mstislav Rostropovici și pianistul Sviatoslav Richter au primit permisiunea de a interpreta în public, în primă audiție, această sonata.


"Acest concert a călătorit în cele mai diverse țări"

În 1935 Prokofiev își încheie al 2 lea concert pentru vioară și orchestră. Era incă la Paris, dar cu gândul de a se întoarce acasă, tânjind după cum spunea după adevărata iarnă rusească și după limba rusă care vreau să-mi bucure urechile. În Scurta Autobiografie dedicată pedioadei 1939 - 1941, compozitorul scrie: Acest concert a călătorit în cele mai diverse țări: ideea principală a primei mișcări am compus-o la Paris, prima tema din a 2-a mișcare în Voronezh, în Rusia Centrală, orchestrația am finalizat-o la Baku și premiera a avut loc în decembrie 1935 la Madrid.

Partitura a fost interpretată la Madrid de Robert Soëtens solist, acompaniat de Orchestra Simfonică din Madrid dirijată de Enrique Fernández Arbos. În ianuarie 1940 Jascha Heifetz solist și Pierre Monteux dirijor, prezintă lucrarea publicului din San Francisco.

"M-am gândit că dacă Haydn ar fi trăit astăzi, ar fi scris exact ca în vremea lui"

Simfonia nr 1 op 25 "Clasica" a fost primită cu căldură atât în Rusia, cât și în străinătate. Ea rămâne una dintre cele mai programate în concert lucrări ale compozitorului. Interesant este faptul că atitudinea lui Prokofiev față de această partitură a fost mereu ambiguă. Tot timpul a oscilat între a o desconsidera și a o apărarea. Prima audiție a a avut loc la Sankt Petersburg îîn 1918. Prokofiev a notat pe partitură: M-am gândit că dacă Haydn ar fi trăit astăzi, ar fi scris exact ca in vremea lui, dar în același timp, ar fi inclus și ceva nou în maniera sa de compoziție. Am vrut să compun și eu o astfel de simfonie: o simfonie în stilul clasic. Mulți istorici consideră aceste cuvinte ca fiind dovada că Prokofiev, mai degrabă decât Stravinsky, este părintele Neoclasicicismului.

Un concert care a renăscut din propria-i cenușă.

Compozitorul a început să scrie al 2-lea său concert pentru pian în 1912, finalizându-l un an mai târziu. A dedicat lucrarea prietenului său, Maximilian Schmidthof, coleg la Conservatorul din Sankt Petersburg, care din păcate s-a sinucis. Prima audiție a concertului a avut loc la Pavlosk pe 23 august 1913, cu Prokofiev solist. În timpul Revoluției Bolșevice, partitura a fost arsă, iar compozitorul a reconstituit-o în 1923. Însă rezultatul final a fost diferit de original, mai ales în privința orchestrației. Atât de diferit încât Prokofiev a spus că lucrarea sa ar fi putut fi Concertul său nr. 4 pentru pian.

"Simfonia omului liber și fericit"

În 1944 Serghei Prokofiev a compus Simfonia a 5-a op 100 în Si bemol Major, prima lucrare de gen compusă în întregime în Uniunea Sovietică. Al 2-lea Război Mondial se apropia de sfârșit, iar unii criticii au detectat o undă de programatism în melodiile maiestuoase și stilul de marș al unor momente din partitură. Compozitorul însă descrie lucrarea ceva mai filozofic: Simfonia a 5-a este un imn dedicat omului liber și fericit, puternic și cu spirit nobil. Se pare că această stare optimistă l-a ajutat să trăiască într-un regim opresiv nu numai față de alții, dar și față de el pînă la urmă.

Omul Prokofiev sau compozitorul Prokofiev?

Compozitorul Prokofiev, mult mai cunoscut și mai acceptat decât omul Prokofiev. Oare putem despărți cele două elemente ale personalității Prokofiev? Astăzi, la 125 de ani de la nașterea sa și la 63 de ani de la moartea sa, eu cred ca da. Într-un inteviu pentru Europa Liberă, Simon Morrison de la Universitatea din Princeton, autor al unei monografii publicate în 2009 la Oxford University Press intitulată "Artist al Poporului. Anii sovietici ai lui Prokofiev", spune: rămîn semne de întrebare în ce-l privește pe omul Prokofiev, din anii în care acceptă să se întoarcă în Uniunea Sovietică. Prokofiev a revenit la Moscova în 1936, în momentul declanșării marilor epurări staliniste și în acei ani acceptă să compună opere pentru glorificarea lui Stalin. I-au promis scutirea de orice obligații administratice, un apartament elegant, un șofer și un stil de viață excelent. Toate acele lucruri pe care - spre mijlocul vieții și într-o perioadă în care era extrem de epuizat de concertele date pentru a-și cîștiga existența - le-a socotit deosebit de atractive.

Primele semne negative au apărut când multe din aceste compoziții sale nu au fost cântate, fiind pur și simplu interzise ca fiind străine de preocupările poporului sovietic. Totuși, din 1936 pînă la începutul lui 1938, Serghei Prokofiev a călătorit intens. Ultimul turneu internațional, la Los Angeles, l-a făcut în martie 1938.

Ironia sorții face ca Prokofiev să moară, potrivit unor date oficiale, în aceeași zi cu dictatorul Stalin, pe 5 martie 1953. Abia pe 9 martie New York Times scrie despre dispariția compozitorului, în timp ce la Moscova oficial, moartea sa este anunțată abia pe 18 martie. Conform spuselor lui Simon Morrison, ceremonia lui Prokofiev s-a ținut într-un cerc restrâns la Casa Compozitorilor, unde a vorbit Dmitri Șostakovici, iar David Oistrach și pianistul Samuil Feinberg au cîntat interpretat fragmente dintr-o Sonată pentru vioară, semnată de compozitor și Bach.

Mormântarea s-a desfășurat în prezența a 15 persoane, la Cimitirul Novodevicie. Din lipsa florilor, confiscate pentru ceremoniile lui Stalin, un vecin a adus de acasă ghivece cu flori pentru a fi puse pe sicriu.

Un gust amar lasă aceste relatări, dar dincolo de asta, Prokofiev, a rămas în viață, iată, la 125 de ani de la naștere, prin muzica lui.

Vă invit deci, sâmbătă și dumincă, pe 23 și 24 aprilie să ascultați la Grădina de Sunete un program Prokofiev 125.

Gabriel Marica