ACUM:
7.00
Musica viva
Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Recomandări Înapoi

Sărbătorim Duminica Floriilor cu surprize, în Cutia cu amintiri din 24 aprilie

Publicat: duminică, 24 Aprilie 2016 , ora 12.51

Exact acum un an, muzicologul Grigore Constantinescu îl omagia pe Liviu Glodeanu in direct, prezentând volumul dedicat de Cristina Maria Joițoiu creației concertante a compozitorului, în cuprinsul Revistei muzicale de la Radio România Cultural. Trecător ca o cometă prin această lume, clujeanul care nu a apucat să împlinească 40 de ani (s-a stins din viață în 1978) a reușit să se impună ca un creator de mare originalitate încă din primii ani de după cei doi de studii la Conservatorul din Cluj, orașul său natal (unde se născuse în 6 august 1938) și absolvirea celui din București.


Folclorul copiilor și talentul lui Liviu Glodeanu


Discipol al lui Marțian Negrea, a înțeles să fructifice bogata moștenire arhaică și s-a îndreptat adeseori în creație spre folclorul copiilor pe care l-a utilizat cu maximă fantezie. Suita pentru cor de copii, suflători și percuție a apărut în 1961, iar doi ani mai târziu a fost prezentată publicului, arătând fantezia cu care cântece ce invocă primăvara (Stai ploaie călătoare, Gălăua, Toco-toconelele, Numărătoarea) distribuite în manieră autentică glasurilor... primăvăratice pot fi amalgamate cu jocul instrumental mai abstract, modern, nu lipsit însă de sonorități deopotrivă extravagante și pline de farmec. Alfred Hoffman a participat la acea primă audiție absolută de la Filarmonică unde sub bagheta lui Mircea Cristescu evoluaseră instrumentiști ai instituției împreună cu cei mici din Corul Palatului Pionierilor pregătiți de Stelian Olaru. În cronica din 23 martie 1963 publicată în ziarul România liberă scria: "Sonoritățile sunt câteodată aspre, ritmica [e] colțuroasă, dar dinamismul și sinceritatea totală a expresiei fac ca lucrarea, evoluată din punct de vedere al mijloacelor muzicale folosite, să fie totodată deosebit de accesibilă, atât copiilor care o cântă cu un entuziasm vizibil, cât și publicului..." 



În februarie 1973, Radiodifuziunea a avut ideea unui concert tematic: Lumea copiilor și muzica, în care, între Petrică și lupul de Prokofiev și Colțul copiilor de Debussy, a introdus această fermecătoare Suită pentru cor de copii, suflători și percuție de Liviu Glodeanu. "...La drept vorbind, singura lucrare a programului... pe deplin satisfăcătoare din toate punctele de vedere (adică atât sub raportul creației, cât și sub acela al interpretării) - nota Mihai Moldovan în cronica din revista Muzica, în mai 1973 - a fost Suita pentru cor de copii, suflători și percuție de Liviu Glodeanu, căreia Emil Simon a știut să-i insufle prospețimea juvenilă, unită cu sugestivitatea ritmică a jocurilor de copii de sorginte folclorică, ce fac farmecul acestei creații deosebit de inspirate. Totul a concurat aci la succesul obținut: excelenta pregătire a Corului de copii al Radioteleviziunii (dirijor: Elena Vicică), execuția precisă a mănunchiului de instrumentiști, orchestrația transparentă, îmbinarea ingenioară dintre coloritul orchestral strălucitor și vocile pure ale copiilor (însoțite în final de bătăi ritmice din palme)..." mai arăta compozitorul-cronicar.

Din tinerețea lui Anton Arenski

Al doilea giuvaer din Cutia noastră cu amintiri vine din opera unui creator rus: Anton Stepanovici Arenski. Un compozitor-pianist reinterpretat aici cu participarea compozitorului-pianist român Valentin Gheorghiu de pe al cărui dublu CD am extras efervescentul și totodată liricul Trio op. 32 în re minor. Elevul lui Rimski-Korsakov s-a lăsat, se pare, mai influențat de Ceaikovski în această partitură pe care pianistul român împreună cu fratele său, violonistul Ștefan Gheorghiu și violonelistul Radu Aldulescu au înregistrat-o în 1963. Se remarcă fluviul de sonorități romantice, învolburate în prima și ultima mișcare, dar și aerul frenetic, primăvăratic al scherzo-ului precum și calmul liric și cantabil al seninei și pe alocuri jucăușei Elegii din interiorul lucrării. 



Din dragoste pentru copii, în beneficiul UNICEF

În primăvara lui  2012 a fost anunțată lansarea Festivalului Sergiu Celibidache 100. Între manifestări, la Ateneul Român în 30 iunie a fost programată creația compozitorului-dirijor „Grădina de buzunar”. Interpreți – Orchestra Română de tineret condusă de Cristian Mandeal. Lucrarea datează din finalul anilor 70 ai veacului trecut. Dirijorul a acceptat să realizeze o înregistrare pentru casa Deutsche Gramophon (căci știm câtă aversiune avea pentru această modalitate de a fixa arta vie pentru posteritate!), doar cu o condiție: banii rezultați din vânzarea discurilor să fie donați UNICEF în beneficiul copiilor care au nevoie de ei! 13 părți însemnând tot atâtea prilejuri de joc cu sonoritățile în spiritul copilăriei, alcătuiesc suita orchestrală în care autorul evocă și imaginează cântul lalelelor în bătaia vântului, rugăciunea raței, semeția bradului, o serenadă a crapului, o cursă nebună pe căluțul de lemn, căutarea ariciului sau ploaia din stropitoare. Umorul și meditația se regăsesc succesiv în această muzică îndatorată ca spirit și intonații unor Ravel sau Stravinski, cum aflăm chiar de pe site-ul Fundației Celibidache.



Vă oferim, așadar, în finalul emisiunii din Duminica Floriilor, suita „Grădina de buzunar” de Sergiu Celibidache cu autorul conducând Orchestra simfonică a Radiodifuziunii din Stuttgart (al cărei dirijor permanent fusese câțiva ani) – acea versiune din 1979, pe care genialul dirijor - aici și compozitor a permis-o în beneficiul UNICEF. După mai bine de un sfert de veac de atunci, lucrarea a fost recreată la Iași, în cadrul celei de-a treia ediții a Festivalului Sergiu Celibidache, în 2006. Acea primă audiție românească s-a datorat dirijorului Mark Mast, directorul din 2001 al Fundației ce poartă numele artistului român. Prin aceasta a arătat modul în care onorează numele maestrului cu care a studiat ani la rând dirijatul, la Munchen și se pare că are planuri și pentru acest 2016 dar de această dată... editoriale (atât cu privire la Grădina de buzunar cât și la altă lucrare simfonică prezentată în același context, Haz de necaz). 

Veronica Zbarcea