Ce greu este să alegi doar câteva aspecte din creația unui compozitor care a vrăjit literalmente ascultătorii generație după generație... Noroc că viața de concert dar și programele de la Radio România Muzical ne prilejuiesc destul de frecvent întâlnirea cu partiturile sale, de o sugestivitate adesea picturală.

Punctăm în 18 aprilie împlinirea a 8 decenii de la stingerea din viață a unuia dintre cei mai îndrăgiți reprezentanți ai componisticii italiene din prima jumătate a secolului XX: Ottorino Respighi, autorul atât de cunoscutelor tablouri sonore orchestrale prin care a ilustrat - exact acum un secol - Fântânile Romei, apoi - în 1924 - Pinii din Roma și - 4 ani mai târziu - Serbările cetății eterne (poem prezentat pentru prima dată de Arturo Toscanini la New York, în 1929).

Respighi a primit de timpuriu lecții de pian de la tatăl său, apoi de vioară, a urmat cursuri de vioară și de violă la Liceul muzical din Bologna, dar și de compoziție, cu Giuseppe Martucci. Formarea sa creatoare a beneficiat de îndrumările primite de la Nikolai Rimski Korsakov timp de 5 luni, cât a fost angajat ca prim violist în Orchestra Teatrului Imperial din St Petersburg, pe durata stagiunii de operă italiană. Activitatea de instrumentist a continuat în Italia ca solist, dar și într-un cvartet prestigios la Bologna, apoi la Roma, dar și în Germania. (De altfel, unele surse - neconfirmate însă mai târziu de soția compozitorului - menționează lecții cu Max Bruch în acea epocă).

Profesor de compoziție la Liceul și apoi la "Conservatorio di Santa Cecilia" din Roma din 1913 până spre sfârșitul vieții (fiind numit chiar director în 1924) - Ottorino Respighi a fost preocupat și de readucerea în atenția publicului modern a unor pagini uitate ale epocilor trecute: activitatea sa muzicologică asupra tezaurului secolelor XVI și XVII s-a concretizat și în plan componistic, mai ales în cele 3 suite ce valorifică în versiuni orchestrale "Antiche danze ed arie per liuto" (Suitele de dansuri și arii vechi pentru lăută), ca și în alte partituri, de exemplu în mult mai puțin cunoscutul său Concert gregorian pentru vioară și orchestră.

Fantezia componistică a muzicianului italian născut în vara lui 1879 a luat forme foarte variate.

Intre paginile muzicale cu o veritabilă forță picturală, fin nuanțată, bogat reliefată ca imagini sonore se înscriu și cele 3 tablouri orchestrale care alcătuiesc Tripticul inspirat de pânze faimoase de Sandro Boticelili. Fila de calendar vă oferă două dintre ele: Primăvara și Nasterea Venerei.

Apreciat și dincolo de Atlantic, în America de Sud unde a susținut concerte, Respighi a scris și o suită orchestrală intitulată "Impresii braziliene". Dar interesante sunt și trimiterile sale spre muzica inspirată de subiecte sau de aspecte litergice, sau cea destinată bisericii. De o factură aparte sunt cele 4 impresii pentru orchestră intitulate "Vetrate di chiesa", somptuoase ca volum orchestral, sobre, dar pline sensibilitate a expresiei sonore. Alături de pagini de elevată poezie pianistică, Fila de calendar de la "Arpeggio" din 18 aprilie (la 11,30) vă aduce în atenție și ultima secțiune din ciclul "Vitralii"pe care autorul stins din viață acum 8 decenii, înainte de a împlini 57 de ani, a numit-o "Sf. Grigore cel Mare" .