Compozitorul, dar și pianistul descris de mulți ca "un poet al claviaturii", autorul unor pagini muzicale spaniole memorabile - iată câteva fațete ale unui portret pe care vi-l propunem la Radio România Muzical în ziua în care se împlinește un secol de la moartea sa...

In 24 martie 2016 marcăm un veac de la dispariția compozitorul spaniol Enrique Granados; avea doar 48 de ani. Este de presupus că ar fi adăugat multe alte opusuri listei sale de lucrări în care se simte pregnant filonul naționalismului spaniol, ca reflectare a curentului romantic și post-romantic în cultura peninsulei iberice.

Moartea timpurie lui Enrique Granados a fost o stranie împletitură a destinului ...

Apropiații săi au afirmat că mereu i-a fost teamă de apă și evita pe cât posibil călătoriile cu vaporul. Soarta a făcut ca el să se înece în Canalul Mânecii, vasul care îl purta spre Franța fiind torpilat de marina Germaniei în timpul primului război mondial. Unele mărturii relevă că se afla deja într-o barcă de salvare, dar grija pentru soția lui l-a făcut să se arunce în apă în căutarea ei. Amândoi au dispărut atunci. Compozitorul-pianist fusese în Statele Unite unde pregătise și asistase - la New York - la premiera operei sale "Goyescas". Invitația de a cânta la Casa Albă, ca oaspete al președintelui Statelor Unite, l-a făcut să își amâne plecarea spre Europa. Așa a trebuit să facă escală în Anglia și apoi să se îndrepte spre țărmul continental...Astfel s-a încheiat destinul lui.

Astăzi numele lui Enrique Granados își datorează prestigiul creației sale; dar în timpul vieții faima și-a cucerit-o întâi ca pianist.

Documente sonore remasterizate ne permit să-l ascultăm tălmăcindu-și unele dintre pagini:  două dintre Dansurile spaniole (Oriental și Andaluz) - înregistrări realizate probabil, în 1913, pot fi auzite în Fila de calendar de la Arpeggio în 24 martie, de la 11,30. Le sunt alăturate alte momente din creația lui Granados, în excelente versiuni interpretative...