21 martie - Ziua de naștere a lui Johann Sebastian Bach și Ziua europeană a muzicii vechi, așa cum a fost ea instituită din 2013, tocmai pentru că în 21 martie se sărbătorește ziua de naștere a celui mai important dintre compozitorii de muzică veche, Johann Sebastian Bach.

E de la sine înțeles de ce am ales să ascultăm Bach de pe un album apărut recent, pe 4 martie 2016, semnat de un binecunoscut pianist, Nelson Freire, pe care l-am aplaudat și pe scenele festivalului Enescu de la București.

Un interpret specializat în muzica secolelor al XIX-lea și XX, Nelson Freire a înregistrat în 2014, anul când a împlinit 70 ani, un album cu muzica lui Johann Sebastian Bach; era de altfel pentru prima dată în lunga carieră când a înregistrat acest tip de repertoriu.

Discul are mai bine de 80 de minute - la emisiunea Music box vom asculta o selecție din lucrările de pe acest disc; pe album regăsim Partita a IV-a, Suita engleză nr.3, Fantezia cromatică și Fuga în re minor, Toccata în do minor, partea a doua din Concertul aranjat de Bach după Concertul pentru oboi și orchestră de Alessandro Marcello și mai multe aranjamente pentru pian ale unor preludii de coral.

Albumul este inclus și în cadrul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016; vă invit să vizitați acest site, pentru că numai notele acordate de dvs. vor desemna discul de muzică clasică al anului 2016 în România.

Bach și pianiștii

A înregistra muzica lui Johann Sebastian Bach este o întreprindere dificilă pentru un pianist, o constatare pe care o poți face dacă verifici câți pianiști au înregistrat în ultimii ani partitele lui Johann Sebastian Bach: Murray Perahia în 2008 și 2009, Andras Schiff în 2009, Igor Levitt în 2014. E dificil, pentru că se pune atâta accent, în prezent, pe interpretarea în stil autentic a muzicii vechi - iar pianul, desigur, nu este un instrument al muzicii vechi. E dificil, pentru că e greu să convingi o casă de discuri importantă că Bach este încă vandabil în zilele noastre. Și este dificil, pentru că muzica lui Bach în sine este dificilă. De la tehnică, la agogică și dinamică, la construcția în mare, totul e dificil. Muzica lui Bach reclamă o construcție impecabilă a tuturor planurilor sonore, atât de expuse, mai ales în momentele de fugato; muzica lui Bach reclamă o perfectă stăpânire a ritmului, singurul element de ordine atunci când mai multe planuri sonore se întrepătrund. E dificil să interpretezi, deci, muzica lui Bach: chiar și un pianist atât de mare ca Nelson Freire, e adevărat, nu un specialist al muzicii lui Bach, are momente în care pare că nu poate stăpâni toate aceste aspecte. S-a întâmplat în finalul Partitei a IV-a, se întâmplă și în debutul Suitei engleze nr.3.

Așa cum constatau și cronicarii internaționali care au ascultat acest album propus de casa Decca, cele mai reușite interpretări de pe acest disc sunt cele conferite de Nelson Freire acelor opusuri pe care le găsim în finalul albumului: transcripția realizată de Bach după celebra parte a doua din Concertul pentru oboi și orchestră de Alessandro Marcello și mai multe preludii de coral. Poate pentru că aici, experiența de mare interpret al muzicii secolelor al XIX-lea și XX a lui Nelson Freire este mai bine pusă în valoare - transcripțiile sunt realizate, în mare parte, de un binecunoscut pianist și compozitor al acelei perioade, Ferruccio Busoni.

Dincolo de reușita sau nereușita acestui disc, cred că gestul lui Nelson Freire de a înregistra Bach, pentru prima dată în viața sa, în anul când a împlinit 70 ani, este unul absolut meritoriu. Până la urmă, nu există niciun mare muzician care să nu-și ia porția zilnică de Bach - pentru a se menține în formă, ca om și muzician. Și într-o lume în care senzaționalul și strălucirea calpă sunt la mare modă un astfel de gest trebuie salutat de toți cei care iubesc muzica bună. Pentru că toți avem, de fapt, nevoie de porția noastră de Bach în fiecare zi...

Albumul Bach semnat de Nelson Freire poate fi ascultat la Radio România Muzical luni, 21 martie, de la ora 19.00, în reluare duminică, 27 martie, de la ora 13.05 si este inclus în cadrul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.