John Coltrane la "Jazz a la carte", sâmbătă, 19 martie 2016, de la ora 12.30.

A apărut de-altfel în jazz termenul post-Coltrane, atât de importantă a fost influenţa saxofonistului american. Iniţial John Coltrane şi-a legat numele de stilul be-bop. Ne reamintim, s-a născut în 1926 în Carolina de Nord şi a fost de la început înconjurat de muzică. Nu intrăm în toate detaliile, amintesc doar faptul că Lester Young şi Johnny Hodges l-au determinat să renunţe la clarinet în favoarea saxofonului, şi cântând cu Jimmy Heath, a prins gustul experimentărilor. S-a alăturat formaţiei lui Dizzy Gillespie, iar din 1958 şi-a descoperit propria voce în Cvintetul lui Miles Davis. "Muzica lui Miles, declara odată Coltrane, mi-a dăruit foarte multă libertate".

Într-o carieră relativ scurtă, John Coltrane a înregistrat un număr impresionant de albume, ca leader sau în diverse formule - îi amintim în principal pe Thelonious Monk şi Miles Davis. Ne interesează însă Cvartetul John Coltrane, înfiinţat în 1960, motorul unora dintre cele mai expresive, dar şi revoluţionare episoade din epocă. Reţinem câteva titluri de albume - "My Favorite Things," "Africa Brass," " Impressions," " Giant Steps," monumentalul "A Love Supreme", în care îi descoperim cu surprindere şi religiozitatea, sau acest "Coltrane plays the Blues" .

Albumul a apărut în aceeaşi perioadă cu mai cunoscutele "Coltrane's sounds" şi "My favorite things" - o serie de înregistrări realizate în 1961 pentru studiourile Atlantic. Nu vorbim despre blues-uri sută la sută, ci, de cele mai multe ori despre influenţe, elemente sau acele moods sau stări inspirate de blues. Interesant este modul în care muzicianul cunoscut pentru spiritul său inovator duce mai departe acest gen istoric.

În momentul în care a părăsit grupul lui Miles Davis şi a început să cânte şi la saxofon soprano, faima lui John Coltrane a căpătat amploare, în special pe o linie a explorărilor şi a jazzului de avangardă. Şi totuşi, artistul nu renunţă total la tradiţie. După cum aflăm din comentariile originale ale albumului, semnate de Joe Goldberg, când John Coltrane cânta într-un club, momentul culminant al evoluţiei sale trebuia urmărit în partea finală a concertului. Atunci cânta în mod invariabil "My favorite things" şi "Greensleaves". Prin aceste două piese pe care le interpreta la saxofon soprano, el a avut o contribuţie la renaşterea instrumentului, după Sidney Bechet şi Johnny Hodges. În albumul "Coltrane plays the Blues", avem ocazia să-l ascultăm în două piese cântând la saxofon soprano.

Nu-i uităm pe colaboratorii lui John Coltrane - pianistul McCoy Tyner, basistul Steve Davis şi la baterie Elvin Jones, acesta absolut uluitor în dialogul său cu marele saxofonist. Şi pentru a reveni la amintiri, spunem şi faptul că tot în concertele pe care le susţinea în cluburi, de-obicei după ora două în noapte, John Coltrane cânta blues. Începea o temă şi improviza timp de 30, 40 de minute. Se povesteşte că oferea o imagine uluitoare, o experienţă de neuitat celor prezenţi, prin intensitate şi puterea de concentrare. Cu timpul reputaţia sa de artist de avangardă a făcut să se estompeze imaginea interpretului de blues, astfel încât un album ca cel la care ne referim în acest articol are darul de a ne reaminti această latură. Aşa cum cu greu ne putem imagina personajul - tăcut, timid, la polul opus faţă de muzica sa.