Născut pe 16 februarie 1936 la Ierusalim, Eliahu Inbal a studiat vioara la Academia de Muzică din Israel şi s-a arătat interesat şi de compoziţie. După ce l-a urmărit dirijând, Leonard Bernstein i-a oferit o bursă de studiu la Conservatorul din Paris. S-a numărat şi printre cei care au putut beneficia şi de sfaturile lui Sergiu Celibidache, dar şi de cele ale lui Franco Ferrara. Primele concerte ca dirijor Eliahu Inbal le-a susţinut în Italia, însă debutul britanic în compania Orchestrei Filarmonicii Londoneze i-a adus o serie de contracte de colaborare cu orchestre din Anglia, ceea ce a dus şi la obţinerea cetăţeniei acestei ţări.

Între anii 1974 şi 1990, Eliahu Inbal a fost dirijor principal al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Frankfurt, ansamblu împreună cu care a înregistrat în premieră versiunea originală a câtorva simfonii de Anton Bruckner, pentru care a primit Premiul Criticii germane.

De asemenea, a mai realizat integrale discografice cu simfoniile de Mahler şi de Şostakovici. Cariera l-a purtat şi în Italia, unde între anii 1984 şi 1989 a fost dirijor şef al Teatrului La Fenice din Veneţia, devenind, în 2007, directorul instituţiei. Biografia sa mai consemnează titlul de dirijor şef al Filarmonicii Cehe, între 2009 şi 2012, precum şi pe cel de dirijor principal al Orchestrei Simfonice Metropolitane din Tokio între 2008 şi 2014, în prezent fiind dirijorul de onoare al ansamblului nipon. Repertoriul dirijorului Eliahu Inbal este variat, cu un punct de sprijin pe repertoriul post-romantic, dar şi pe cel liric.

Marţi, 16 februarie - ziua în care împlineşte 80 de ani - la Arpeggio, de la ora 10.00, ascultăm două înregistrări ale sale,  cu Divertismentul KV138 în Fa major de Mozart şi selecţiuni din Recviemul op.5 de Berlioz.