În 13 februarie sărbătorim Ziua mondială a Radioului, aniversare inclusă în calendarul UNESCO la care am ales să participăm și noi, echipa de la Radio România Muzical. În 2016, sărbătoarea stă sub semnul unei teme: radioul în timpuri de urgență și dezastre, o punctare suplimentară a faptului că radioul rămâne media care poate atinge cel mai repede, la nivel mondial, un public larg.

Această sărbătoare mondială a radioului a fost un prilej pentru noi de a sta de vorbă cu câțiva dintre ascultătorii noștri, de a afla care este locul postului Radio România Muzical în viața lor. Colega mea Monica Cengher a realizat grupajul următor.

Ascultătorii despre Radio România Muzical

Cătălin Surdeanu (40 ani, București): De un an de zile am început să ascult postul dumneavoastră de radio și cred că este o oază de liniște pentru mine, într-o perioadă în care presiunea de la locul de muncă e din ce în ce mai mare. Nu pot spune că sunt un mare meloman, deci aș fi mai mult în zona emisiunii Micul meloman; fiind la început, încerc foarte mult să mă autoeduc, încerc să inspir lucrurile acestea și fiului meu. E un post care dincolo de muzica de calitate, îmi oferă multe informații din zona culturală, ceea ce puține alte posturi de radio fac.

Georgeta Butnaru (36 ani, București): Ascult Radio România Muzical pentru a îmi îmbogăți cultura muzicală. Îmi plac emisiunile Grădina de sunete, Cutia cu amintiri. Mai ascult sâmbăta Concerte pe mapamond. Urmăresc și proiectele educative și culturale, Ascultă cinci minute de muzică clasică.

Pe o scară de la 1 la 10 pe unde ați situa emisiunile noastre?

Cu siguranță, 10.

Ana Maria Barbu (29 ani, București): În fiecare dimineață în drum spre serviciu căutam altceva decât muzica pe care o auzim frecvent la radiourile comune și am dat peste radioul dumneavoastră, lucru care mi-a înseninat și îmi înseninează diminețile.

Radio România Muzical îmi dă speranța unei zile mai bune și în același timp pot să trec foarte ușor prin traficul din București, fără claxoane și vorbe urâte, pentru că eu sunt în cutia mea înconjurată de muzica de la Radio România Muzical. Mi-ar plăcea să aud și mai mult jazz dimineața. Se mai difuzează și jazz, dar puțin mai rar, în special e muzica clasică, de la care a început totul și fără de care ar fi un mare gol astăzi.

Octavian Arsene (44 ani, București): Aș putea spune că Radio România Muzical este un complement la formarea mea și ca persoană culturală și ca persoană profesională. Eu lucrez în domeniul tehnologiei informației și îmi vine foarte, foarte bine această completare. Ascult aproape non stop de circa trei ani și în timp ce eu mă gândesc la lucrurile mele abstracte, pe fundal curg frumos prin intermediul site-ului melodiile și prezentările de evenimente, adică pot beneficia și de informații în zona culturală. Eu le zic copiilor mei că sufletul îl poți hrăni prin poezie, prin muzică, prin pictură. Ei, iată că, zi de zi, eu îmi iau aceste picături pentru suflet, chiar dacă trăim într-o societate și într-o lume mai agitată, aceste picături mie imi vin, iată, prin intermediul Radio România Muzical. E o parte componentă a vieții de zi cu zi fără de care mi-ar fi mai greu acum.

Cum ați ajuns să fiți un ascultător fidel?

O colegă mi-a dat o informație legată de un concert și am căutat pe net, și am ajuns pe siteul dumneavoastră și am văzut acolo că se transmite în direct: mi-am zis, hai să ascult, să văd. Și am fost acaparat. Și din acel moment am spus: hai, să rămân așa. Am lăsat în fundal și treptat, treptat am început să mă educ. De la acea simplă ascultare, am ajuns să cumpăr anumiți interpreți, citesc anumite cărți. De exemplu, în ultimul timp, probabil că are o influență ascultarea postului, citesc despre Dinu Lipatti; în ultima vreme ați tot prezentat materiale și l-ați invocat. George Enescu, de asemeni. Am fost la Festivalul George Enescu. În prezent, citesc o carte despre George Enescu scrisă de Grigore Constantinescu, pentru că îmi era cumva rușine. Domnule, sunt român, discut cu colegii din străinătate și să le dau câteva informații, măcar despre George Enescu și câțiva alții să pot să vorbesc și eu ceva. De asemeni, am descoperit diverși interpreți. De exemplu, am fost la Sala Radio, la concertul Duelul viorilor. De acum doi ani sunt prezent în fiecare an. Am reușit să cumpăr anul acesta de la magazinul pe care îl aveți la parterul instituției discul Duelul viorilor, discul lui Horia Mihail pe care l-am văzut și în concert, chiar și în Cișmigiu și nu numai. Angela Gheorghiu, am ajuns tot prin intermediul dumneavoastră la o sesiune de autografe. E ceva nemaipomenit. E o necesitate, deci acum îmi lipsește, dacă nu ascult zilnic sau măcar să citesc ceva, simt o lipsă acolo. Până la urmă cred că este o chestie de suflet și cred că e dimensiunea umană a fiecăruia. Dacă nu mai avem nevoie de aceste lucruri, probabil că începem să fim niște mașinării pur și simplu și cam atât. Cineva zicea că nu poți fi un intelectual complet, dacă nu te duci măcar la un concert. Cred că tot la dumneavoastră am auzit. Și încurajați generația tânără să vină. Și am văzut. Să știți că sunt persoane sub 20 de ani.

Aveți cumva preferințe?

Momentat cred că sunt în perioada barocă. Din emisiunile pe care le aveți, acum eu mă gândesc numai din punctul meu de vedere, cred că de exemplu, Concerte de 5 stele pe care îl dați, pe la mijlocul programului, este nemaipomenit: pentru că, în cazul meu când am ședințe sau lucrez sunt la birou, particip cumva la un concert. Dar și Arpeggio și Polifoniile. Seara de exempplu, după ora 19.00 eu cam termin ședințele cu zona americană și începe Stagiunea muzicală radio sau Jazzy hour joia și iar noaptea cine mai lucrează se poate delecta cu Scena europeană. Iarăși, o chestie interesantă, că puteți prelua de acolo și să ne dați și nouă. Transmisiunile sunt impecabile. Am o cunoștință la dumneavoastră acolo, ca inginer, și am vorbit cu el și am zis: măi, totuși sunt de foarte bună calitate transmisiile. Bravo vouă! Chiar și asta contează, nu, să auzim cum trebuie. Și prin platforma web, chiar, încă o dată felicitări pentru că putem asculta iată, fiind și într-un birou, nu neapărat să am un radio, așa pus undeva pe geam să deranjez pe alții.

Simfonia a IX-a de Beethoven, de Ziua mondială a Radioului

Pentru noi, cei care lucrăm la Radio România Muzical, unicul post românesc de radio dedicat muzicii clasice și de jazz, ca și pentru dvs., ascultătorii noștri, cu siguranță un simbol al înfrățirii prin muzică este Simfonia a IX-a de Beethoven, cu a sa celebră Odă a bucuriei, devenită Imn al Uniunii Europene. Ascultați o înregistrare realizată într-un concert din 22 decembrie 2015, susținut de Orchestra Radiodifuziunii din Tokyo, sub bagheta noului său dirijor șef, Paavo Jarvi. Pe scena Sălii de concerte a Radiodifuziunii din Tokyo s-au aflat atunci și Corul Colegiului de Muzică Kunitachi, soprana Maki Mori, contralta Etsuko Kanoh, tenorul Kei Fukui și baritonul Hidekazu Tsumaya.

Radioul, un bun utilitar și cultural

Radioul rămâne în viețile multora dintre noi o prezență importantă și foarte utilă. Din partea Uniunii Europene de Radio ne-a parvenit o statistică din care reiese că pe parcursul vieții sale, un cetățean european va asculta radio, în medie, 9 ani din viața sa; 420 milioane de europeni ascultă săptămânal radio, iar 58% dintre cetățenii europeni au încredere în radio, față de doar 29% care au încredere în propriul guvern național.

În plus, radioul are o importantă funcție culturală, gândindu-mă aici nu numai la activitatea sa de zi cu zi, ci și la arhivele pe care în special radiodifuziunile publice le-au strâns în decursul istoriei lor. Am căutat în arhivele Radio România, cea mai importantă arhivă sonoră a României, primele înregistrări muzicale păstrate în fondul operativ. Și am găsit mai multe lucrări pe care am ales să le ascultăm în această zi specială, tocmai pentru a marca un moment de istorie: în 1958, soprana Geta Marinide și pianista Lisette Georgescu înregistrau două lieduri de Mihail Jora - Buna vestire pentru floarea mărului și Glas de toamnă; în același an, celebra mezzosoprană Elena Cernei, alături de pianista Ecaterina Vaida, imprima o piesă de Francesco Rossi - Ah, Rendi mi, și un lied de Johannes Brahms - Oda saphică.

Emisiunea specială de Ziua mondială a Radioului poate fi ascultată la Radio România Muzical sâmbătă, 13 februarie, de la ora 16.00.