Se mândreşte cu mai mult de 200.000 de abonaţi pe YouTube, fiind considerată pianista senzaţie la secţiunea muzică clasică a acestui site. Este un artist care iese în evidenţă prin muzicalitatea şi tehnica deosebite. Ea este de origine ucraineană, stabilită în SUA, Valentina Lisitsa, cea care în octombrie anul trecut a lansat un album Alexander Scriabin, intitulat "Nuances".

Nu este întâmplător succesul Valentinei Lisitsa pe Internet, pentru că, în campania sa de marketing, pianista şi-a făcut un obicei din a se adresa special publicului din mediul virtual. Albumul "Nuances" este lansat în două variante. Pe lângă cea tradiţională, există şi o versiune digitală, aceasta din urmă beneficiind de patru înregistrări suplimentare, printre care, probabil, prima înregistrare a Duetului în re minor de Scriabin.

Albumul Valentinei Lisitsa se încadrează în seria de evenimente dedicată celor 100 de ani de la moartea compozitorului, împliniţi anul trecut, aducând ineditul unei colecţii de tinereţe a compozitorului rus, prin prezenţa unor lucrări chiar nepublicate. Modelul sonor este evident Chopin, însă ascultându-le cu atenţie veţi auzi tot felul de indicii sonore care desenează portretul lui Skriabin cel de mai târziu. Sunt saturate de inocenţă şi curăţenie aceste opusuri timpurii, în contrast major cu explorările graniţelor expresiei muzicale către care a fost împins până la sfârşitul scurtei sale vieţii.

Valentina Lisitsa nu e la prima experienţă Scriabin în 2015, ea a participat şi la realizarea "The First Complete Edition" dedicată lui Scriabin de Casa Decca Classics, lansat în luna aprilie a anului trecut. Pianista apare pe copertă alături de Pierre-Laurent Aimard, Vladimir Ashkenazy, Gordon Fergus-Thompson, Valery Gergiev, Benjamin Grosvenor, Vladimir Horowitz, Evgeny Kissin, Lorin Maazel, Ivo Pogorelich, Sviatoslav Richter, Roberto Szidon şi Daniil Trifonov.

Albumul "Nuances", lansat pe 30 octombrie 2015, ne dezvăluie o Valentina Lisitsa ca fiind o pianistă deosebit de fină, care are talentul de a surprinde nuanţele speciale ale muzicii enigmaticului maestru al simbolismului rus, într-un mod care ne aduce aminte de precedentele albume dedicate lui Philip Glass şi Michael Nyman, dar şi de provocatoarea experienţă a audiţiei Studiilor de Schumann şi Chopin.

Iată, cred destule argumente pentru care vă invit să ascultaţi şi să votaţi acest album în campania "Votează discul de muzică clasică al anului 2016", dar şi să ascultaţi rubrica "CD-Review" din emisiunea "Arpeggio" de joi, 4 februarie la Radio România Muzical.