Duminică, 13 decembrie, ora 18.00, la Planeta Jazz, vom schiţa portretul unui muzician excepţional: Richard Galliano. Cu ceva timp în urmă, sunetul de acordeon nu era considerat tocmai adecvat pentru o sesiune de jazz, dar artistul francez a schimbat total această percepţie.

Richard Galliano s-a născut în 1950, la Cannes. Tatăl său, Luciano, originar din Italia, cânta de asemenea la acordeon. Atracţia pentru jazz a lui Richard Galliano datează din adolescenţă, modelele sale de atunci fiind trompetiştii Miles Davis şi Clifford Brown. Impulsionat de aceştia, tânărul artist a căutat cu succes o modalitate de a adapta improvizaţia şi swing-ul instrumentului său preferat.

Treptat, Richard Galliano avea să-şi găsească propriul loc în elita jazz-ului. În anii '70-'80, francezul şi-a înscris în CV colaborări cu artişti precum Chet Baker, Toots Thielemans sau Ron Carter. A realizat primul album ca lider în 1985, de atunci discografia sa căpătând proporţii impresionante.

Stilul lui Richard Galliano se află la întretăierea dintre jazz-ul contemporan şi genuri precum musette sau tango, recunoscute prin preponderenţa acordeonului. Pe parcursul carierei sale, Galliano a găsit căi de comunicare cu muzicieni foarte diferiţi proveniţi atât din Europa, cât şi de peste Ocean. Lista colaboratorilor săi este pur şi simplu impresionantă, cuprinzând o bună parte dintre muzicienii de prim rang ai jazz-ului contemporan.

În discografia acordeonistului nu se regăsesc doar albume de jazz. Un muzician polivalent, Galliano a înregistrat şi discuri de muzică clasică, consacrându-se ca un excelent interpret al lucrărilor lui Bach, Vivaldi sau Piazzola. De altfel, am avut prilejul de a-l urmări în mai multe rânduri pe Richard Galliano în ipostaza de solist de muzică clasică, chiar pe scena Sălii Radio.

În această duminică vom trece în revistă trei dintre discurile sale de jazz. French Touch (1998) ni-l înfăţişează pe Galliano în compania câtorva instrumentişti francezi cu care colabora frecvent în perioada respectivă. Love Day - Los Angeles Sessions (2008) a fost realizat alături de un cvartet din care au mai făcut parte regretatul Charlie Haden (contrabas), Gonzalo Rubalcaba (pian) şi Mino Cinelu (percuţie). Nino Roto (2011) este un tribut închinat marelui compozitor italian de muzică de film, ce l-a înrâurit pe Galliano încă din vremea începuturilor sale artistice.

Richard Galliano, jazz, acordeon, inovaţie, combo-uri "all-stars". Sperăm că v-am oferit suficiente motive să fiţi alături de noi, duminică, la Planeta Jazz.