ACUM:
21.18
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.43 Sunete contemporane Creații contemporane românești
Apoi: 0.13 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Arhivă : Recomandări Înapoi

Antonin Ciolan este interpretul zilei la Arpeggio

Publicat: vineri, 4 Decembrie 2015 , ora 9.23

"Evocându-l pe maestrul Ciolan, trebuie să spun că acest moldovean de obârșie, născut în 1883 la Iași, de o bunătate și o generozitate sufletească fără pereche, era animat de o copleșitoare dorință de perfecțiune. Aceasta ducea la repetiții în care investea o cantitate enormă de energie, insistând la cizelarea fiecărui sunet, a fiecărui acord, fie că era vorba de Orchestra studenților de la Conservator sau de proaspăt înființata Filarmonică. Cred că dorința de perfecțiune și răbdarea fără margini cu care făcea această muncă se datorează faptului că, la rândul său, maestrul a fost elevul unor mari personalități: Arthur Nikisch și Hans von Bülow. Iată o filiație care vorbește de la sine - profesori care și-au pus pecetea pe întrega sa activitate artistică ulterioară. " - spunea dirijorul Emil Simon, unul dintre discipolii lui Antonin Ciolan, în 2006.

Ciolan s-a născut pe 1 ianuarie 1883 la  Iași. Educația sa a fost îndrumată de către părinți, ambii iubitori de artă și literatură. După terminarea cursurilor primare, este elev la Liceul Național din Iași, pe care îl va absolvi în 1900. Paralel cu studiile liceale se înscrie la Conservatorul din Iași, la clasele de teorie-solfegii, armonie și pian unde îi are ca profesori pe Gavriil Musicescu și Eduard Caudella. Se remarcă încă din perioada studiilor prin talentul de dirijor și organizator de orchestră. Ca pianist îl va însoți pe Teodor Burada în diverse turnee de concerte în Moldova.

În 1904, în timpul serviciului militar, Antonin Ciolan se va ocupa de organizarea unei orchestre și a unei fanfare militare, apoi, din 1907, instruind timp de doi ani în cadrul "Societății muzicale","ansamblurile de cor și orchestră".

Conform tradiției perioadei de început de secol 20, Antonin Ciolan urmează cursuri muzicale nu numai în România, ci și la Berlin, Dresda și Leipzig, unde este prezent între anii 1909 și 1913. Fiind deosebit de apreciat atât de profesori cât și de colegii săi muzicieni, lui Ciolan i se oferă postul de dirijor permanent al "Societății filarmonice Mozartverein".

După 1913 revine în țară și este numit profesor de contrapunct, fugă și compoziție la Conservatorul din Iași, al cărui director devine din 1920. În perioada interbelică, duce, ca director al acestei instituții, o intensă activitate de ridicare a învățământului și creației muzicale românești, sprijinind, între altele, crearea unei "Asociații a elevilor Conservatorului".

După ce în 1922, în urma unor intrigi, este înlăturat de la conducerea Conservatorului, este rechemat să-și reia atribuțiile ce revin acestei funcții în 1925 și continuă, paralel cu munca profesorală, și activitatea dirijorală; printre elevii săi din această perioadă se numără Emanuel Elenescu, Dinu Niculescu și Constantin Arvinte.

În 1948 se stabilește la Cluj, unde va fi numit dirijor al orchestrei simfonice "Ardealul" și prim-dirijor al Operei Maghiare de Stat. Ca profesor la "Institutul Român de Artă" și la Conservatorul Gheorghe Dima participă la formarea viitoarelor generații de șefi de orchestră: Petre Sbârcea, Emil Simon, Ervin Acel, Liviu Comes și Erich Bergel fiind câțiva dintre studenții săi.

Odată cu înființarea Filarmonicii de Stat din Cluj în 1955 Antonin Ciolan este numit director și prim - dirijor, posturi pe care le va ocupa până la stingerea sa din viață, în anul 1970. Viața profesională se afla în armonie cu cea personală, soția artistului fiind ea însăși muziciană: pianista Eliza Ciolan era absolventă a clasei Alfred Cortot de la "Ecole Normale" din Paris.

Antonin Ciolan s-a stins din viață în 4 decembrie 1970 la Cluj-Napoca, fiind înmormântat în în orașul natal, Iași.

La Arpeggio îl urmărim de la ora 10.00 la pupitrul Orchestrei Filarmonicii din Cluj-Napoca, în opusuri de Paul Dukas și Johannes Brahms.

Irina Cristina Vasilescu