"Evocându-l pe maestrul Ciolan, trebuie să spun că acest moldovean de obârşie, născut în 1883 la Iaşi, de o bunătate şi o generozitate sufletească fără pereche, era animat de o copleşitoare dorinţă de perfecţiune. Aceasta ducea la repetiţii în care investea o cantitate enormă de energie, insistând la cizelarea fiecărui sunet, a fiecărui acord, fie că era vorba de Orchestra studenţilor de la Conservator sau de proaspăt înfiinţata Filarmonică. Cred că dorinţa de perfecţiune şi răbdarea fără margini cu care făcea această muncă se datorează faptului că, la rândul său, maestrul a fost elevul unor mari personalităţi: Arthur Nikisch şi Hans von Bülow. Iată o filiaţie care vorbeşte de la sine - profesori care şi-au pus pecetea pe întrega sa activitate artistică ulterioară. " - spunea dirijorul Emil Simon, unul dintre discipolii lui Antonin Ciolan, în 2006.

Ciolan s-a născut pe 1 ianuarie 1883 la  Iaşi. Educaţia sa a fost îndrumată de către părinţi, ambii iubitori de artă şi literatură. După terminarea cursurilor primare, este elev la Liceul Naţional din Iaşi, pe care îl va absolvi în 1900. Paralel cu studiile liceale se înscrie la Conservatorul din Iaşi, la clasele de teorie-solfegii, armonie şi pian unde îi are ca profesori pe Gavriil Musicescu şi Eduard Caudella. Se remarcă încă din perioada studiilor prin talentul de dirijor şi organizator de orchestră. Ca pianist îl va însoţi pe Teodor Burada în diverse turnee de concerte în Moldova.

În 1904, în timpul serviciului militar, Antonin Ciolan se va ocupa de organizarea unei orchestre şi a unei fanfare militare, apoi, din 1907, instruind timp de doi ani în cadrul "Societăţii muzicale","ansamblurile de cor şi orchestră".

Conform tradiţiei perioadei de început de secol 20, Antonin Ciolan urmează cursuri muzicale nu numai în România, ci şi la Berlin, Dresda şi Leipzig, unde este prezent între anii 1909 şi 1913. Fiind deosebit de apreciat atât de profesori cât şi de colegii săi muzicieni, lui Ciolan i se oferă postul de dirijor permanent al "Societăţii filarmonice Mozartverein".

După 1913 revine în ţară şi este numit profesor de contrapunct, fugă şi compoziţie la Conservatorul din Iaşi, al cărui director devine din 1920. În perioada interbelică, duce, ca director al acestei instituţii, o intensă activitate de ridicare a învăţământului şi creaţiei muzicale româneşti, sprijinind, între altele, crearea unei "Asociaţii a elevilor Conservatorului".

După ce în 1922, în urma unor intrigi, este înlăturat de la conducerea Conservatorului, este rechemat să-şi reia atribuţiile ce revin acestei funcţii în 1925 şi continuă, paralel cu munca profesorală, şi activitatea dirijorală; printre elevii săi din această perioadă se numără Emanuel Elenescu, Dinu Niculescu şi Constantin Arvinte.

În 1948 se stabileşte la Cluj, unde va fi numit dirijor al orchestrei simfonice "Ardealul" şi prim-dirijor al Operei Maghiare de Stat. Ca profesor la "Institutul Român de Artă" şi la Conservatorul Gheorghe Dima participă la formarea viitoarelor generaţii de şefi de orchestră: Petre Sbârcea, Emil Simon, Ervin Acel, Liviu Comes şi Erich Bergel fiind câţiva dintre studenţii săi.

Odată cu înfiinţarea Filarmonicii de Stat din Cluj în 1955 Antonin Ciolan este numit director şi prim - dirijor, posturi pe care le va ocupa până la stingerea sa din viaţă, în anul 1970. Viaţa profesională se afla în armonie cu cea personală, soţia artistului fiind ea însăşi muziciană: pianista Eliza Ciolan era absolventă a clasei Alfred Cortot de la "Ecole Normale" din Paris.

Antonin Ciolan s-a stins din viaţă în 4 decembrie 1970 la Cluj-Napoca, fiind înmormântat în în oraşul natal, Iaşi.

La Arpeggio îl urmărim de la ora 10.00 la pupitrul Orchestrei Filarmonicii din Cluj-Napoca, în opusuri de Paul Dukas şi Johannes Brahms.