ACUM:
1.00
Notturno
Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00 Allegro... de weekend Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Apoi: 9.50 Promo Informații despre evenimentele partenerilor noștri.

Arhivă : Recomandări Înapoi

De la folcloristică la etnomuzicologie și antropologie culturală - Muzici tradiționale, 29 septembrie

Publicat: vineri, 25 Septembrie 2015 , ora 15.36

Etnomuzicologia - știință aplicativă și integratoare

Noul ciclu al emisiunii Muzici tradiționale dezvoltă pe alt plan edițiile precedente, trecând de la folcloristică la etnomuzicologie și antropologie culturală, prin exemplificări sonore care provin din lumea întreagă, prin referiri încrucișate și prin comparații privind asemănările sau deosebirile muzicilor orale de pretutindeni cu structurile melodice și ritmice, cu genurile, speciile și categoriile folclorului românesc. Legăturile dintre etnicitate, identitate națională și expresiile lor muzicale apar cu pregnanță mai ales atunci când ascultăm mai multe eșantioane sonore, provenind din regiuni geografice diferite. Datele fundamentale privind cele trei științe înrudite (anterior menționate), ale căror paradigme au derivat, au rezultat și s-au intercondiționat reciproc, în decursul ultimului veac, demonstrează că etnomuzicologia contemporană trebuie înțeleasă ca o disciplină aplicativă și integratoare sau ca o veritabilă "capsulă culturală a timpului", care face legătura între prezent, trecut și atemporalitate.


Constantin Brăiloiu - întemeietorul etnomuzicologiei moderne

În primele decenii ale secolului al XX-lea noțiunile și metodologia cercetării sonorităților folclorice nu erau foarte clare. Confuziile terminologice și sistematice, apărute în gândirea muzicologilor importanți ai vremii, exponenți ai diverselor școli, au fost semnalate chiar de Constantin Brăiloiu, într-unul dintre celebrele sale studii, prezentat în 1958 în cadrul unui congres de la Köln, intitulat "Muzicologia și etnomuzicologia astăzi". Studierea folclorului, ca expresie culturală etnică, a fost trecută apoi, de la jumătatea veacului al XX-lea, prin filtrul comparatismului. Un merit decisiv i-a revenit, pe atunci, tot savantului român, cel care a trasat câteva dintre direcțiile fundamentale de cercetare ale noii discipline. De la funcțiile magice, sociale, utilitare sau estetice până la structurile de organizare sonoră și ritmică, de la studierea muzicilor europene până la analizarea celor "exotice", toate aceste reprezentări și niveluri de analiză au constituit, în epocă, tot atâtea coordonate importante în devenirea ulterioară a etnomuzicologiei. Să nu uităm câteva dintre momentele determinante (să le numim "astrale"!) atât pentru cariera și devenirea lui Constantin Brăiloiu, cât și pentru evoluția și dezvoltarea ulterioară a etnomuzicologiei românești, de la începutul anilor '30, atunci când el a fost cooptat în cadrul echipelor sociologice interdisciplinare, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti. În urma cercetărilor de teren, din epocă, au rezultat lucrări monografice de excepție și experiențe culturale unice, din care Constantin Brăiloiu a știut să discearnă cele mai importante caracteristici ale folclorului din ținuturile românești. El a inclus aceste muzici tradiționale românești (împreună cu alte eșantioane reprezentative din lumea întreagă) în discurile-document editate în cadrul Arhivelor Internaționale de Muzică Populară, de la Geneva. Ulterior, interesul cercetătorului român pentru studiile comparative avea să fie cunoscut de comunitatea academică și prin intermediul prezentărilor pe care el le-a făcut într-o serie de emisiuni difuzate la Radio Suisse Romande, între 1951-1955.


Direcții de cercetare datorate lui Constantin Brăiloiu

Dintre ideile teroretice impuse de savantul român, care au rămas valabile și în prezent, ne gândim, în primul rând, la importanța monografiilor sonore, privind muzica unor popoare, țări sau regiuni geografice; aceste "instrumente de lucru" conțin toate elementele necesare și suficiente pentru inventarierea genurilor și stilurilor muzicale (vocale și instrumentale) și pentru instituirea unui model de analiză comparată. Apoi, trebuie să amintim studiile lui Brăiloiu privind sistemele sonore și ritmice, care au devenit și au rămas prototipuri exemplare în arealul metodologiei analitice. Lor li se adaugă investigațiile punctuale: studiile despre horea lungă (doina) și despre structurarea "melopeelor infinite", din cadrul folclorului românesc sau de pe alte meleaguri; preocupările vizând distribuirea geografică a cimpoiului în Europa; analiza ritmului copiilor sau a celui asimetric, aksak, prezent în Balcani; diferențierile dintre muzicologie, folcloristică și etnomuzicologie etc. Chiar dacă Brăiloiu nu și-a expus niciodată complet, coerent și sistematic toate aceste teorii, ansamblul articolelor sale ne oferă, astăzi, măsura valorii incontestabile și omogene a ideilor sale, constituind tot atâtea direcții de cercetare care au fost dezvoltate, de etnomuzicologii români, în deceniile ulterioare.


Așadar, să descoperim împreună câteva dintre fundamentele etnomuzicologiei, puse de savantul român la jumătatea secolului trecut, bazate pe un ansamblu coerent de criterii teoretice, pe identificarea funcțiilor sociale și spirituale, pe coexistența lor cu structurile muzicale și pe o permanentizare a transmiterii lor pe cale orală, din generație în generație. Să nădăjduim împreună că, prin ascultarea conștientă, prin înțelegerea, prin aprecierea și prin însușirea muzicii de calitate, oamenii pot deveni mai frumoși, mai buni, mai înțelepți, mai încrezători!

Vă dau întâlnire marți, 29 septembrie 2015, de la ora 20.30, în cadrul emisiunii "Muzici tradiționale".

dr. Constantin Secară,
etnomuzicolog