O artistă de talia violonistei Anne Sophie Mutter, o artistă de o modernitate evidentă, dincolo de statura sa construită într-o carieră de aproape patru decenii (în 1976, la vârsta de 13 ani, Herbert von Karajan o invita să cânte un Concert de Mozart la Festivalul de la Lucerna), nu putea ignora un fenomen de talia Yellow Lounge.

Am mai vorbit despre acest nou concept prin care muzica clasică este introdusă în cluburi şi este prezentată tinerilor într-o altă formă - o atmosferă mai degajată, cu discuţii între muzicieni şi public, cu mici inserţii mixate după modelul muzicii uşoare, eventual prezentate de un DJ atunci când nu intră în scenă artişti pentru un spectacol live. Tinerii sunt relaxaţi, cu un pahar în mână, uneori schimbă impresii şi ascultă o muzică clasică prezentată fără ostentaţie, de cele mai multe ori în semi-obscuritate. Conceptul a fost preluat în marile capitale ale lumii, după modelul Berlinului, unde a apărut pentru prima dată. Aşadar, uitată este atmosfera sobră a unei săli de concert tradiţionale, cu ale sale cutume care reţin o tradiţie cu rădăcini într-un alt secol. Deşi... dacă ar fi să ne luăm după ceea ce se scrie despre spectacolul de operă din epoca barocului, am descoperi situaţii de neimaginat pentru publicul actual.

Cum arăta un spectacol de operă din timpul lui Vivaldi? ...zgomot continuu ...chicoteli, râsete, aplauze, fluierături, strigăte la intrarea şi ieşirea cântăreţilor din scenă, artişti aclamaţi la mijlocul ariilor, în schimb un public care se amuza în orice chip în timpul recitativelor... cei din lojă îşi aruncau diverse obiecte, uneori chiar bileţele pe care erau notate sonete dedicate cântăreţelor... cei de la parter, într-o perpetuă îmbulzeală pentru a le prinde din zbor... nimeni interesat de acţiunea propriu-zisă a operei... doar marii artişti, doar performanţele vocale captau atenţia. Conta însă frumuseţea vocilor şi punerea în scenă, gradul ei de spectaculozitate.

Dar să revenim la subiectul nostru - Yellow Lounge. Nu trebuie să mai spunem faptul că, datorită succesului, conceptul a atras atenţia caselor de discuri. Iar violonista Anne Sophie Mutter a adoptat această idee în ultimul său album apărut sub sigla Deutsche Grammophon - The Club Album: Live from Yellow Lounge. A fost lansat în 28 august şi este recomandat ca primul album live al unui artist consacrat. O primă apariţie în acest context datează din 2013, când Anne Sophie Mutter a realizat un record, atrăgând un număr uriaş de tineri. A repetat experinţa în luna mai la Clubul Neue Heimat din Berlin, concertul fiind preluat de casa de discuri Deutsche Grammophon. Ea a apărut alături de formaţia sa "Mutter Virtuosi", pe care am ascultat-o de curând pe scena Ateneului Român, l-a avut ca invitat pe tânărul clavecinist Mahan Esfahani şi, de asemenea, pe vechiul său colaborator, pianistul Lambert Orkis.

Desigur selecţia repertorială este foarte diversă, regăsim în cuprinsul albumului această idee caleidoscopică prin care sunt alăturate fragmente din Concertele lui Vivaldi cu piese de George Gershwin, Aaron Copland, Debussy, John Williams, Bach şi alţii. Ritmul este alert, sonoritatea impecabilă, voinţa puternică şi rezultatul pe măsură. În cuvintele preşedintelui Deutsche Grammophon... "o parte a muzicii clasice este schimbată pentru totdeauna. Anne-Sophie Mutter dărâmă graniţe şi îşi asumă riscuri fără să-şi compromită arta - ea deschide o uşă prin care, sperăm, vor intra şi alţi artişti."

Albumul poate deveni o preferinţă pentru unii dintre dumneavoastră. El este inclus în campania "Votează discul de muzică clasică al anului 2015" la Radio România Muzical.