ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Recomandări Înapoi

Franz Welser-Möst, Jacques Ibert și Aleksandr Glazunov la 'Fila de calendar' - 13 august

Publicat: miercuri, 12 August 2015 , ora 13.57

Aniversǎrile din aceastǎ sǎptǎmânǎ ne oferǎ prilejul sǎ parcurgem câteva dintre teritoriile interpretative și componistice cu o consistențǎ aparte, datorate unor muzicieni notorii din prezent și trecut: dirijorul Franz Welser-Möst care împlinește 55 de ani (16 august), Jacques Ibert - creator de la a cǎrui naștere omagiem 125 de ani (15 august) și Aleksandr Glazunov - compozitor, dirijor și profesor ce a vǎzut lumina zilei în urmǎ cu 150 de ani (10 august).


Franz Welser- Möst - o carieră interesantă

Nu e puțin lucru să debutezi ca dirijor la 20 de ani, tocmai în Festivalul de la Salzburg, iar la 29 de ani să preiei funcția de director muzical al Orchestrei Filarmonice din Londra. Franz Welser-Möst a avut parte de o asemenea ascensiune rapidă și fulminantă, dar umbrită pe alocuri de critici ce au fost îndreptate, mai cu seamă, către calitățile sale manageriale. Cu toate acestea, soarta i-a surâs și în 1995 este ales în staful director al Operei din Zurich, iar în 2002 semnează contractul cu Orchestra Simfonică din Cleveland pentru funcția de director general, funcție prelungită succesiv până în 2022. Dirijorul născut la Linz excelează deopotrivă în repertoriul liric și simfonic, cu înclinații vădite către romantici și compozitorii secolului XX. Îl cunoașteți din celebrele Concerte de Anul Nou ale Filarmonicii vieneze, pe care le-a condus în 2011 și 2013.


Jacques Ibert: "urǎsc cuvântul sistem"

Unul dintre cei mai independeți muzicieni ai timpurilor moderne, Jacques Ibert s-a opus cu vehemențǎ când se dorea o catalogare a creației sale, asta într-o perioadă când mai multe orientări stilistice își disputau întâietatea. "Toate sistemele sunt valide atâta timp cât pot fi aplicate în muzicǎ" argumenta creatorul francez, care dispunea de o extraordinară capacitate improvizatorică. Această calitate l-a și salvat în tinerețe; lipsit de sprijinul financiar al tatălui, tânărul student la Conservatorul din Paris se întreținea cântând în cinematografe, la proiecțiile filmelor mute.

Până la sfârșitul vieții (1962) Jacques Ibert avea să scrie 60 de muzici de film, ca și numeroase opere, balete, concerte, piese simfonice, lucrări camerale. În pofida temerilor tatălui său, Jacques Ibert a dus o viață lipsită de griji. "Premiul Romei" obținut la absolvirea conservatorului (1919) a atras atenția asupra lui, a primit numeroase comenzi, iar din 1937 este numit director al Academiei Fraceze din Roma, post pe care l-a deținut timp de 23 de ani, cu excepția perioadei celui de-al Doilea Război Mondial. Asemenea lui Debussy și Ravel, Jacques Ibert este reprezentativ spiritului muzical francez prin claritate, echilibru, vervă și eleganță.


Aleksandr Glazunov între precocitate și academism

Aleksandr Glazunov a avut parte de afirmări timpurii, fapt excepțional în contextul general al compozitorilor ruși din secolul al XIX-lea. După doar doi ani de studii particulare cu Nikolai Rimski-Korsakov, tânărul născut la Sankt Petersburg, într-o veche familie de editori ruși, trăiește din plin succesul: la 16 ani i se interpretează prima simfonie datorită căreia, mai târziu, a fost încurajat și de Franz Liszt. În scurtă vreme Aleksandr Glazunov întruchipează noua speranță a componisticii ruse, așteptări dealtfel atinse printr-o serie importantă de poeme simfonice și balete. În 1889, când a participat la Expoziția universală de la Paris, a fost situat chiar deasupra lui Ceaikovski! Zece ani mai târziu, Diaghilev îi comandă pentru reprezentațiile pariziene orchestrarea unor piese celebre din creația lui Chopin și Schumann.

Aleksandr Glazunov și-a promovat impozanta sa creație (8 simfonii, 7 cvartete de coarde, 5 concerte pentru diverse instrumente) și din postura de dirijor, profesie ce va deveni primordială după 1928, când se stabilește la Paris. Aici se stinge din viață în 1936. Din cei 71 de ani pe care i-a trăit, 29 i-a dedicat și pedagogiei. La Conservatorul din Sankt Petersburg i-a avut elevi pe Serghei Prokofiev și Dmitri Șostakovici. Până la finele vieții Glazunav a rămas fidel idealurilor din tinerețe, fiind consecvent promotor al tradiției ruse. Romantismul muzicii sale impresionează și astăzi.

"Fila de calendar", joi, 13 august 2015, ora 20.00.


Monica Cengher