ACUM:
9.55
Promo
Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Urmează: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.
Apoi: 10.00 Arpeggio 3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.

Arhivă : Recomandări Înapoi

VIDEO: 95 ani de la nașterea violonistului Isaac Stern și 5 ani de la dispariția dirijorului Charles Mackerras, la Fila de calendar, 16 iulie

Publicat: vineri, 10 Iulie 2015 , ora 20.00

A salvat Carnegie Hall de la demolare


Isaac Stern a fost primul violonist american care a întreprins un turneu în Uniunea Sovietică în 1951, iar apoi cel care a refuzat să revină, în 1967, până când artiștilor sovietici nu le va fi fost permisă plecarea și revenirea liberă în țară.

A fost cel care l-a însoțit în 1979 pe Richard Nixon în prima vizită a unui președinte american în China. Turneul împreună cu pianistul David Golub (și implicând aparițiile violonistului cu Orchestra Simfonică Națională a Chinei, primul violonist american care a făcut aceasta!) a fost filmat iar materialul a constituit documentarul din anul următor "De la Mao la Mozart: Isaac Stern în China" distins cu un Oscar.



Și a fost acel mare violonist care a nu a cântat în Germania niciodată, cu excepția momentelor specifice din cadrul unicului curs de măiestrie susținut acolo.

În timpul atacului cu rachete Scud al Irakului asupra Israelului (în Războiul din Golf din 1991), Stern concerta la Teatrul din Ierusalim. Publicul s-a panicat, însă el a început să cânte Bach, calmând lumea care, cu măști pe fețe, a rămas până la finalul concertului.

În 1960 a fost cel care a inițiat un grup de presiune prin care să determine oficialitățile New-York-ului să nu permită demolarea celebrei Carnegie Hall. Marele complex de săli destinate artei sunetelor, avea aproape 7 decenii de existență și fusese locul unde cântaseră marile staruri ale muzicii clasice și nu numai.




Acolo a înregistrat Toscanini cea mai mare parte a discurilor sale, la pupitrul Orchestrei simfonice NBC, acolo își desfășura stagiunea Filarmonica din New York. Odată ce i se promisese mutarea în Avery Hall din Lincoln Center, nu a fost interesată de salvarea legendarei clădiri pe care urmașii lui Andrew Carnegie o vânduseră unui agent imobiliar care acum dorea s-o re-vândă unui dezvoltator pentru a construi pe locul ei un zgârie-nori roșu cu destinații comerciale. Primăria a cumpărat clădirea, a fost înființată Corporația non-profit "Carnegie Hall" iar Isaac Stern a devenit primul președinte al ei, titlu pe care l-a păstrat până la dispariție. Iar principala sală îi poartă numele.


Primii mei 79 de ani...

Isaac Stern a murit la 81 de ani, în septembrie 2001, rămânând o legendă.

Câteva premii Grammy, titluri onorifice din partea multor instituții nu doar de cultură, inclusiv denumirea unei străzi din Tel Aviv după numele său... O colecție de 44 de CD-uri alcătuită în 1995 de casa Sony purtând titlul "O viață în Muzică" adună nu mai puțin de 100 de înregistrări din întreaga lui activitate. Care a însemnat nu doar concertele ca solist cu orchestra, dar și muzică de cameră (între parteneri - Aleksander Zakin, Emanuel Ax, Jaime Laredo....). De altfel, pe mulți dintre artiștii azi foarte titrați i-a sprijinit la începuturile lor - precum Pinchas Zukerman, Itzhak Perlman, Yo-Yo Ma, Jian Wang. "Primii mei 79 de ani" este titlul cărții sale autobiografice în care recunoaște că, la rândul său a fost influențat de Nathan Milstein și Arthur Grumiaux.

Melomanii care frecventau sălile noastre de concerte în anii 60 ai veacului trecut, cu siguranță păstrează amintirile concertelor susținute ca solist al Orchestrei Filarmonicii bucureștene, sau din Festivalul George Enescu (1967). Noi v-am pregătit două pagini baroce în care violonistul american de origine ucrainiană a colaborat cu Zubin Mehta și Filarmonica din Israel, iar nu în ultimul rând cu violonistul de origine româna Gil Shaham.



Primul dirijor ne-britanic care a condus Orchestra BBC la Ultima noapte de la Proms, în 1980.

Și primul care a primit Medalia Reginei pentru muzică, anunțată de Sir Peter Maxwell Davies (Maestrul de Muzică al Reginei Marii Britanii), pe scena de la Royal Albert Hall cu ocazia spectacolului de la Proms cu opera comică "H.M.S. Pinafore" de Gilbert și Sullivan în 2005.

Cel care a militat pentru lectura intenționată în maniera considerată autentică a partiturilor vechi, în anii 50 ai veacului trecut, atunci când încă nimeni nu se gândea la aceasta și este memorabil efortul lui de a coagula un ansamblu de suflători de dimensiunile celui folosit de Handel la prima audiție a "Focurilor de artificii". Puțin mai târziu, a lucrat asupra ornamentelor din text, întru conferirea autenticității istorice, pentru o montare cu "Nunta lui Figaro" ce a produs multă rumoare. Mai aproape de noi, albumul Mozart al sopranei Danielle de Niese apărut în 2009 la DG a făcut-o pe protagonistă să recunoască meritele dirijorului în descifrarea subtilităților stilistice...



După cum, la polul opus, i-au reușit de minune strădaniile de a impune lumii creația lui Leos Janacek nu doar în Cehoslovacia de atunci, ci în întreaga lume - iar compozitorul ceh îi datorează cu prisosință aceasta.

Înconjurul lumii spre împlinirea vocației

Din Australia (care a fost patria părinților săi, Charles Mackerras născându-se în SUA, dar împreună cu familia stabilindu-se pe când avea doar 3 ani, la Sydney) unde a acumulat cea mai mare parte a științei într-ale muzicii, a ajuns în Marea Britanie, apoi, grație unei burse oferite de Consiliul Britanic, la Praga, unde a studiat dirijatul cu Vaclav Talich. Până atunci fusese oboist în orchestra ABC de la Sydney, dar și în cea a teatrului Sadler's Wells din Londra unde va reveni ca dirijor. Va reveni și la Sydney, în 1973, pentru a conduce primul concert ce marca inaugurarea noii Opere din metropola australiană a cărei construcție a durat peste 14 ani, iar pentru aceasta a pregătit un program integral Wagner. În acest sens a capacitat-o pe soprana Birgit Nilsson spre a-i fi solistă.


Sir Charles Mackerras (înnobilat în 1974 cu titlul Comandor al Imperiului britanic) a adunat în lunga sa activitate mulțime de premii, medalii, titluri notabile. Condusese ca dirijor principal cam toate orchestrele importante din Europa între care pe cea Simfonică a BBC, cele de la Covent Garden, Opera de Stat din Hamburg dar și pe cea de la Metropolitan și amintita orchestră de la Sydney. Deopotrivă, Orchestra scoțiană de cameră dar și cunoscuta The Age of the Enlinghtenment alcătuită din instrumente de epocă, iar noi avem o înregistrare cu aceasta, după cum vă oferim prilejul de a sesiza preferința dirijorului pentru muzica cehă (nu doar semnată Janacek, căci, cum se știe, între înregistrările lui se găsesc și pagini de Vorisek, Suk sau Arriaga) prin difuzarea unei pagini de Dvorak.



Toate, joi de la ora 20,00.


Veronica Zbarcea