ACUM:
7.00
Musica viva
Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Recomandări Înapoi

Video. Fila de calendar, 2 iulie: Rafal Blechacz la 30 de ani, Carlos Kleiber, 85 ani de la naștere și Eric Satie, 90 ani de la moarte

Publicat: joi, 25 Iunie 2015 , ora 11.21

"Magie pură, detaliere de filigran, superbe triluri și întorsături..." Sunt cuvinte prin care cronicarul de la Financial Times din Londra definea arta lui Rafal Blechacz. Și continua: "...Are o eleganță aproape fenimină și o tehnică ce îi permite să imprime o inflexiune proprie chiar și unei cascade de sunete. Ce încurajator este să vezi pe cineva atât de tânăr punând poezia pe primul loc… am fost cu toții pe altă planetă".


Marea victorie din 2005 la Concursul Chopin de la Varșovia când a obținut nu doar primul premiu, la mare distanță de următorii laureați care s-au situat pe locul al III-lea(!!!) a fost pentru Rafal Blechacz nu o simplă confirmare, ci sumumul pașilor uriași făcuți de-a lungul anilor. Pași însemnând multe alte competiții la care a uimit prin talentul lui. Vorbim nu doar despre concursul J.S.Bach local, din Polonia natală pe care l-a câștigat la vârsta de 11 ani; nici de cel de 6 ani mai târziu, de la Bydgoszcz, onorând memoria pianistului polonez Arthur Rubinstein, ci mai ales recunoașterea internațională de la Hamamatsu, în Japonia, la numai 18 ani. Pentru tânărul pianist polonez, izbânda de la concursul Chopin a fost, așadar, un vârf pe care nu mulți artiști îl pot atinge la o asemenea vârstă - avea 20 de ani. Pe lângă marele premiu, a câștigat pentru prima dată în istoria de aproape 8 decenii pe atunci, a competiției, și premiile speciale. Toate acestea i-au favorizat ascensiunea ulterioară și apariția pe scene de pretutindeni, din Japonia în SUA. Iar premiile continuă să vină. În 2010, Academia Musicală Chigiana din Siena, Italia i-a conferit premiul internațional pentru activitatea ieșită din comun în cazul unui tânăr. Observându-i potențialul artistic, o mare casă de discuri germană i-a oferit un contract de exclusivitate, astfel începând o amplă activitate de înregistrări, în paralel cu cea de concert. Și, au curs imediat clasările pe primele locuri în diferite topuri de specialitate ca și premiile de gen.


Premiul german Echo Klassik, Diapason d'Or în Franța, dar și titlul de Înregistrare de platină în Polonia, imediat după lansare...


Sunt acestea doar câteva dintre onorurile aduse celui dintâi disc apărut și care a primit cele mai multe onoruri: integrala preludiilor de Chopin, înregistrate în 2006 de tânărul pianist Rafal Blechacz pe care îl aniversăm la cei 30 de ani (30 iunie). Tot acolo se regăsesc și cele Două nocturne op. 62 pe care le-am pregătit pentru audiția dedicată lui. Încă alte CD-uri au apărut de atunci: integrala polonezelor lui Chopin, Cele două concerte ale aceluiași compozitor, Sonatele celor 3 clasici vienezi, precum și altul cu lucrări de Debussy și Szymanowksy. Anul trecut, tânărul polonez a fost distins cu premiul Gilmore din SUA însemnând o importantă sumă de bani pe care să o folosească mai ales în sensul dezvoltării carierei personale (250.000 $, plus 50.000 pe care-i poate cheltui cum dorește).



De la Karl, fiul lui Erich, la Carlos Kleiber

Spontaneitatea gestului dirijoral, consecință a intenselor repetiții cu orchestra - astfel aflăm că se explica ceea ce părea, pentru cei care l-au cunoscut și admirat pe Carlos Kleiber. Născut la 3 iulie 1930, fiul altui mare maestru al baghetei (Erich Kleiber care împreună cu soția și copilul părăsise Berlinul în anii războiului pentru a nu fi părtași la ororile ce se prefigurau, stabilindu-se o vreme la Buenos Aires, de aici și schimbarea numele fiului său, din originalul Karl) se va adeveri un important moștenitor al talentului patern, în ciuda lipsei de interes al acestuia pentru pasiunea fiului. Și ce dovadă mai mare, după trecerea timpului ar fi decât izbânda marcată la Festivalul de la Edinburg din 1966 când și-a marcat debutul britanic dirijând opera Wozzeck de Alban Berg pe care tatăl său o prezentase în premiera absolută de la Berlin în 1925?!?



"Unul dintre cei mai mari, dacă nu cel mai mare dirijor al secolului XX" (Claudio Abbado în 2008, la RAI 3)

...sau "Cel mai mare dirijor din toate timpurile" - campania revistei BBC Music Magazine din 17 martie 2011 care, după votul cititorilor l-a declarat astfel, dintre 100 de dirijori, surclasându-i pe Bernstein și însuși Abbado situați pe locurile 2 și 3. După dispariția lui Carlos Kleiber din 2004, multe instituții media de pe mapamond și-au mobilizat resursele pentru a-i onora memoria. Căci, se spune, nu a dat interviuri, nu apărea prea des, dar celor cu care a colaborat le-a lăsat amintiri importante.

Printre prieteni - Placido Domingo, unul dintre participanții la documentarul "Cine a fost Carlos Kleiber?" de la BBC 3. Sau Ricardo Muti care a dirijat un concert al Filarmonicii vieneze omagiind cei 80 de ani pe care i-ar fi împlinit în vara lui 2010. Iar anul trecut, la 10 ani de la dispariție, un documentar de două ore intitulat "Carlos Kleiber: un dirijor ca nici un altul"a fost gândit și pus în operă cu participarea mai multor posturi publice de radio din Canada, Marea Britanie și SUA. Alți prieteni, sau colegi s-au adunat pentru acest demers. Între cei intervievați - Ileana Cotrubaș!




Cheia succesului unui dirijor care nu a doborât recorduri de apariții

A dirijat Carlos Kleiber mai puțin de 100 de concerte și în jur de 400 de spectacole de operă într-o carieră destul de îndelungată. De aceea, succesul pare să stea în ceea ce definea ca trăsătură determinantă a personalității sale, prietenul și biograful lui, dr. Charles Barber: "În chip unic, a combinat rigorile analizei germane, forma și disciplina cu vitalitatea exresivă a dansului, pulsației și bucuriei latine..." Îl vom afla și noi într-una dintre înregistrările sale simfonice cu o pagină shubertiană.

Eric Satie - unul dintre cei 6 (Les Six)

În fine, ne vom aminti de Eric Satie la nouă decenii de la dispariție (1 iulie). Renumele i-a fost adus de gimnopedii, de sarabande și de gnosiene, cele mai cunoscute dintre numeroasele lui piese pentru pian.



Văzut azi ca precursor al minimalismului, a fost deopotrivă influențat de Debussy (cu care era prieten) și, se pare, l-a influențat la rândul său pe Ravel. Era însă un compozitor atipic (stilul său nu avea nimic în comun cu impresionismul), pornit de la pianul de salon, din cluburi și cabarete - iar tocmai acest aspect al creației sale a inspirat-o e soprana Measha Brueggergosman să înregistreze un disc în 2007 din care veți auzi în finalul Filei de calendar cinci cântece pentru voce, pian, iar două și cu orchestră. Veți recunoaște simplitatea melodică și armonică, umorul tratării, langoarea specifică ambientului căruia îi erau destinate. La Diva de l'Empire și Je te veux par cele mai specifice zonei de cafe-concert, prima un cakewalk, cealaltă un vals lent. Iar între ele, alt vals lent, o evocare ironică a omnibuzului și o amuzantă joacă în stil propriu cu vorbe inventate și obsedante repetiții ale unor motive simple (cântecele Tendrement, L'Omnibus automobile, Dapheneo).

Toate, de ascultat joi 2 iulie de la ora 20,00 în Fila de calendar

Veronica Zbarcea