ACUM:
7.00
Musica viva
Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Recomandări Înapoi

VIDEO. Interviu cu violonistul Vadim Gluzman, la 'Poveștile de succes ale muzicii' - din 24 mai

Publicat: vineri, 15 Mai 2015 , ora 10.44

Fără să am vreun moment impresia că noi, cei de-acum, suntem mai buni decât ceilalți, dinaintea noastră, voi pleca totuși de la o premisă cu care sper să fiți de acord: tehnologic vorbind, trăim în cea mai evoluată perioadă din câte au existat. Paradoxal însă, sau poate doar ca o consecință, suntem, grosso modo, și cei mai îndepărtați în înțelegerea tehnicii din jurul nostru, chiar și cât de cât: pe cine interesează oare cum funcționează Bluetooth, purificarea apei de la robinet sau semafoarele de la colț?! Raportarea la ele oscilează între satisfacția banală că totul e ok și momentele, rare, când lucrurile o iau razna - nesiguranța făcându-ne să apreciem normalitatea care, altfel, ar trece neobservată; exact cum îi mulțumești lui Dumnezeu pentru aerul curat după ce ieși de undeva unde s-a fumat în exces! Cu siguranță omul obișnuit, contemporan al unor Mozart sau Bach, era cu mult mai în largul lui în privința apropierii de avangarda tehnologică a timpului său decât ceea ce ni se întâmplă azi. Și v-am pus atenția la o așa încercare doar pentru a risca o ipoteză vizând muzica clasică în momentul de față: și aici suntem, tehnic vorbind, într-o epocă fastă - și, prin analogie, ca notă generală, percepția mea e că există o lipsă echivalentă de interes, de aderență în a înțelege performanța interpretativă.

Da, dispunem de tehnologie cu doar un click sau o atingere; ceea ce au imaginat clasici ai literaturii SF a devenit banalitate. Dar trăim parcă și o conspirație la adresa manualității, a culturii mișcării; fără de care am început deja să judecăm în mod abstract și depersonalizat toate minunile muzicale ale acestui timp, care nu ni se mai par deloc minuni. Uităm, poate, că ele sunt generate nu de mașini, ci de persoane care investesc în performanța lor cu mult mai mult decât îi vom putea noi răsplăti vreodată prin biletele cumpărate sau albumele pe care ni le punem pe raft.

Este ceea ce încercăm să vă oferim dumneavoastră, celor care poate urmăriți "Poveștile de succes ale muzicii": istorii personale ale unor mari artiști care fac totul pentru a funcționa cu precizie de ceas elvețian, oameni angajați într-o lume devoratoare de perfecțiune fără să fie interesată și de ce o susține: ei bine, nouă nu ne e indiferent.

Povestea lui Vadim Gluzman

...pornește și ea, ca atâtea altele, din spațiul comunist, sovietic; însă tot ca mulți alți artiști se bucură că l-a părăsit - s-a întâmplat în 1990, când s-a stabilit în Israel. A studiat cu faimoșii Zahar Bron, Dorothy DeLay și a avut și norocul ca Isaac Stern să-i fie fost mentor. Acum evoluează ca solist în compania celor mai renumite orchestre europene și americane. Temperament liric-romantic, Vadim Gluzman se simte acasă în repertoriul de secol al XIX-lea, dar are apetit și pentru autorii de secol XX - între care nu puțini au plecat din același spațiu rus. Între atuurile lui - frumusețea și bogăția uluitoare a sunetului - pentru că Gluzman cultivă amprenta personală în sonoritate, un belcanto violonistic ce îl leagă, după unele voci, de marea tradiție a violoniștilor romantici. Are în folosință o superbă vioară Stradivari "ex-Auer" din 1690 ce i-a fost împrumutată de Societatea Stradivarius din Chicago.

Povestea violonistului Vadim Gluzman, la Radio România Muzical în 3 ediții ale "Poveștilor de succes" - în 24, 31 mai și în 7 iunie, ora 10,30, pe baza unui interviu realizat în timpul Festivalului RADIRO, al Orchestrelor și Corurilor Radio, din septembrie 2013.
Ștefan Costache