ACUM:
1.00
Notturno
Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00 Allegro... de weekend Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Apoi: 9.50 Promo Informații despre evenimentele partenerilor noștri.

Arhivă : Recomandări Înapoi

Pian solo cu Brad Mehldau în Jazz à la carte - 22 februarie 2015

Publicat: marți, 17 Februarie 2015 , ora 9.39

Vă recomandăm un recital pianistic în cel mai bun sens al cuvântului - cu o puternică amprentă lirică, cu un diapazon extrem de larg. Cuprinde titluri semnate de George Gershwin, Cole Porter, Nick Drake, Thelonius Monk și Radiohead. Desigur nu ne referim la un artist din sfera clasică, ci la un muzician care își construiește discursul cu accente eclectice, muzician de jazz cu un orizont atât de larg, încât înglobează în discursul său orice respirație muzicală. Este în primul rând un mare improvizator, care își etalează ideile cu o spontaneitate uluitoare… preocupat însă mereu de construcția muzicală, de ideea care susține o construcție muzicală sau alta.

Preferă formula de trio, dar are și apariții solo, inspirat în cea mai mare măsură de Fred Hersch. De fapt pentru concertele sale solo este considerat un Keith Jarrett al generației sale. Pasionat de Romantismul german, de literatură, de asemenea prețuit pentru modul în care include în jazz și discursul pop fără a face vreun rabat asupra calității - pentru aceasta a devenit un model în lumea muzicală.

Adeseori susține teme diferite simultan (cu fiecare mână), fapt ce ne poate conduce spre formulări cu fason contrapunctic, deși este preocupat în mod special de armonie. Se declară influențat de muzica pe care o ascultă. "Dacă studiez un Intermezzo de Brahms, își va găsi calea în muzica mea. Dacă este un McCoy Tyner, atunci ceea ce îi este propriu din nou se va regăsi în muzica mea."

Un artist care scrie eseuri, care este preocupat de înțelepciune, așa cum poate fi intuită la nivel muzical. Cel mai mult îl atrage mitul lui Orfeu - acel episod în care i se permite să-și salveze soția din Infern cu condiția să nu o privească până în momentul în care traversează râul Styx. "Muzica este acel moment în care el se întoarce și o privește - să vezi ceva ce iubești pentru o clipă și îți este luat apoi pentru totdeauna. Este un element de nebunie - privești deși știi că nu trebuie. Muzica unește cumva sentimentul de obținere cu cel de pierdere în același timp."

Brad Mehldau - îl identificăm cu Largo, The Art of the Trio, Elegiac Cycle, Places, Metheny-Mehldau sau dintr-un alt unghi, ce implică orchestra, cu Highway Rider. Pentru ultimul său album - Mehliana: Taming the Dragon, a fost nominalizat la premiile Grammy, și a pierdut doar în fața lui Chick Corea.

Îl identificăm și prin acest album solo al anului 2004 - Live in Tokio, primul său titlu apărut sub sigla "Nonesuch", o luxuriantă odisee pianistică, pe care o puteți parcurge în linii mari, duminică, 22 februarie de la ora 12,30, în Jazz à la carte.


Marina Nedelcu